Joi, 2 iunie, la Clubul Ţăranului, cu începere de la ora 18:00, va avea loc o evocare a renumitului primar al Cernăuţiului Traian Popovici, în contextul împlinirii a 70 de ani de la încetarea sa din viaţă.
Evenimentul este organizat de Institutul „Fraţii Golescu”, Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, Asociaţia Europeană de Studii Geopolitice şi Strategie „Gh. I. Brătianu” şi Clubul Ţăranului Român.
Despre figura marcantă a lui Traian Popovici vor vorbi dr. Constantin Corneanu, istoric, Mihai Nicolae, doctor în drept, Iurie Levcic, director „ARTBUC” Cernăuţi. Moderatorul evenimentului va fi jurnalistul Dorian Theodor Clenciu.
Dezbaterea va fi urmată de proiecţia filmul documentar „Adeverinţă pentru viaţă”, realizat de Iurie Levcic.
„Traian Popovici (1892-1946) ajunge la 49 de ani primar al oraşului Cernăuţi. Iniţial, acesta a refuzat, dar sfătuit de apropiaţi, acceptă oferta şi, pe data de 8 iulie 1941, îşi începe activitatea ca viceprimar, iar din 1 august este numit primar. Respingând – cum a mărturisit – «ideologia rasiăla», a făcut tot ce a fost cu putinţă să conserve spiritul de toleranţă definitoriu pentru un oraş multietnic cum era oraşul Cernauti. A refuzat să înfiinţeze un ghetou care urma să primească populaţia evreiască. A reuşit să-l convingă pe guvernatorul militar să excludă de la deportare diferite categorii profesionale, indispensabile activităţii orasului. «Autorizaţiile Popovici» au permis unui număr de 3.120 de evrei să se întoarcă la casele lor. Urmare a pledoariei sale insistente, mareşalul Ion Antonescu acceptă în octombrie 1941 să sisteze deportarea peste Bug a evreilor. În iunie 1942, este demis din funcţia de primar, invocându-se eliberarea certificatelor care a permis evreilor din Cernăuţi să evite deportarea. În «Spovedania» sa (publicata postum, în 2002) subliniază : «Atitudinea mea era alimentată nu numai de o concepţie etică, dar ea îmi era dictată de conştiinţa că în acest final de patimă, nu am voie sa fiu mistuit şi că numai astfel voi crea suportul moral în care se va oglindi cândva, poate, iertarea unora, sigur însă nevinovaţia neamului nostru. Nu pentru mine reclam onoarea de a fi fost om…»”, se arată într-un comunicat de presă al Institutului „Fraţii Golescu” pentru relații cu românii din străinătate.
