După o vizită în România, m-am mirat că, pentru prima dată, alimentele mi s-au părut mai scumpe decât la noi. Nu cu mult și nu toate. Dar, parcă, în primul moment m-am bucurat la gândul că e și la noi ceva un pic mai bine.
Însă, foarte repede mi s-au spulberat impresiile. Pentru că un profesor pensionar din România are o pensie de patru-cinci ori mai mare decât unul de la noi. Un profesor tânăr ia un salariu tot de vreo patru ori mai mare.
Străzile din România arată bine, lumea nu se otrăvește cu niște castraveți, pensionarii se descurcă. Sigur, sunt mulți pensionari în România la limita disperării, dar e vorba despre oamenii care nu au avut suficienți ani lucrați. Cei care au activat 20-30 de ani nu se pot plânge de aceeași sărăcie ca pensionarii din Moldova. Așa că în clipa în care prietenii mei români se plângeau de viața lor românească, replica noastră era: „să vezi cum e la noi!”.
Și atunci nu știi dacă să te apuce plânsul sau râsul când revii în țară. De la vamă până la Chișinău drumul nu e cu gropi, ci sunt gropi cu urme de asfalt. Am făcut 100 de kilometri în 3 ore. Șantiere goale pe tot drumul. Cum s-au pornit ploile, ne-a luat apa. Iar seara, când am pornit televizorul, am aflat că cea mai difuzată știre e cea referitoare la fumatul în spațiul public. Exact ca în vorba: țara arde și baba se piaptănă. Așa s-au gândit aleșii noștri să apeleze la reforme europene, nu eradicând corupția, ci fumatul din birturi. Ca și când toate celelalte ar merge strună, doar problema țigărilor ar mai trebui rezolvată.
Citiți continuarea articolului în ziarul Timpul.
