Peste 2000 de copii din 18 judeţe ale României, dar şi din Republica Moldova, vor participa la cea de-a XVIII-a ediţie a Concursului Naţional al Copiilor „Căluşul Românesc”, desfășurată la Slatina în perioada 21 – 25 iunie.
Concursul se va desfășura pe scena amplasată în aer liber – Esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor. În același cadru va avea loc și Parada portului popular, miercuri, 22 iunie.
Caricaturistul Gogu Neagoe şi Ansamblul de dans popular „Speranţa” din Republica Moldova sunt invitații de onoare ai ediției de anul acesta a concursului, menționează organizatorii, citați de Evenimentul Zilei.
Ritualul Căluşului a fost proclamat de UNESCO „Capodoperă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii” în 2005.
Căluşul (denumit şi: „crai” în Mehedinţi şi la românii din Timoc – „călucean”, „căluşer” în Transilvania, „aruguciar” la aromâni) este un ritual de trecere (de la primăvară la vară, când spiritele morţilor sunt active) şi care se practică de Rusalii. Căluşul poate fi conceput ca o formă de comunicare între lumea de-aici, reprezentată de o comunitate socială dată şi „o lume de dincolo”, reprezentată de fiinţe mitice feminine denumite eufemistic iele, se arată pe site-ul Muzeului Țăranului Român. Comunicarea este mediată de o ceată de bărbaţi, în număr impar (vârsta acestora nu este prescrisă) şi care se crede că sunt investiţi de iele cu puteri supranaturale, pe care ei le folosesc, întorcîndu-le, chiar împotriva ielelor pentru a apăra sau vindeca pe cei care au fost ”luaţi din căluş” (îmbolnăviţi) ca pedeapsă pentru că au lucrat în zile interzise, dedicate ielelor. Căluşarii intră aşadar, într-o zonă ambivalentă, periculoasă, (liminală), în care pot fi ”loviţi” de iele dacă nu respectă pe întreg parcursul ritualului o serie de reguli şi interdicţii fixate prin jurământ (cum ar fi: condiţii de timp şi spaţiu ritual, castitate, să nu atingă şi să fie atinşi de femei, să nu părăsească ceata, etc.).
Căluşul îşi exercită puterea prin dans, muzică, costum, texte, acţiuni dramatice, obiecte rituale, reguli şi interdicţii. Toate aceste instrumente rituale se intersectează şi se influenţează reciproc, constituind o entitate (o practică) care este semnificativă numai în totalitatea şi complexitatea ei.
Căluşul are un caracter polisemic: ceea ce înseamnă că într-o comunitate dată, unul şi acelaşi joc de căluş poate fi interpretat de indivizi (în funcţie de vârstă, competenţă, educaţie, orientare ideologică, interese, etc.) ca un ritual (sacral), ca respectare ceremonială a unei tradiţii, ca simbol identitar, performnaţă artistică, spectacol distractiv, mijloc de câştig, sau o combinaţie a acestor posibilităţi.
