La Muzeul Național de Istorie a Moldovei va fi inaugurată expoziția foto-documentară „Basarabeni în Gulag”, în memoria victimelor deportărilor staliniste.
Evenimentul care va avea loc marți, 28 iunie, ora 15:00, va fi însoţit de prezentarea volumului „Arhivele memoriei”, realizat în cadrul proiectului „Recuperarea şi valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941 şi 1944-1953″.
Istoria dramatică a ceea ce este cunoscut sub denumirea generică de „Gulag” începe cu ceea ce decretase Lenin după Revoluţia bolşevică: orice „inamic de clasă”, chiar în absenţa oricărei dovezi a vreunei crime împotriva statului, nu trebuie tratat mai bine decât un criminal. S-a trecut şi la fapte: începând cu 1918 şi până târziu în anii 60 ai secolului trecut, au apărut locuri de detenţie de tipul lagărelor de concentrare, în care „duşmanii de clasă”, naţionalităţile „periculoase” din fostul colos sovietic precum şi contestatarii regimului erau „reeducaţi prin muncă” până la epuizare, chiar moarte. Orice opoziţie, orice plan utopic de infrastructură sau orice act considerat „sabotaj” la adresa sistemului însemnau automat trecerea prin Gulag. ondamnaţii amintiţi erau trimişi în puşcării speciale, unde prestau muncă forţată de toate felurile – de la desţelenirea unor teritorii pustii cu climă extremă până la extracţia de minereuri sau construcţia de şosele şi poduri. Aceşti oameni erau folosiţi de asemeni pe post de cobai pentru diverse teste (inclusiv nucleare) sau pentru decontaminări radioactive. În aceleaşi condiţii îngrozitoare au funcţionat, pe lângă lagărele de muncă, altele: „şaraşka” (laboratoare secrete de cercetare, unde oameni de ştiinţă întemniţaţi dezvoltau în secret noi tehnologii), „psihușka” (închisori pentru izolarea și ruinarea psihică a prizonierilor politici), lagărele speciale pentru copii, pentru invalizi și pentru mame cu minori. Acestea din urmă erau percepute ca neaducătoare de foloase, devenind implicit deseori ţinta altor abuzuri. Nu în ultimul rând, existau lagăre speciale până şi pentru „soţiile trădătorilor patriei”, se precizează pe site-ul Balcanii.
Efectele războiului – pierderea Basarabiei şi Bucovinei de Nord – au însemnat şi pentru poporul român fenomenul deportării în Gulagul sovietic. Din nenumărate trenuri trimise spre Siberia, mii de basarabeni, bucovineni şi ostaşi ai Armatei Regale Române au fost abandonaţi în locuri aproape pustii. De pildă, în cadrul „marii deportări” din 1949, 13.000 de familii au fost trimise sub pază înarmată în Siberia, Kazahstan şi alte regiuni îndepărtate. Se cunoaşte că regimul sovietic a organizat, între 1944 şi 1950, deportarea şi trimiterea în lagăre a peste 250.000 de români, pentru ca în următorul deceniu să fie strămutaţi alţi 300.000. Din cei trimişi spre spre Siberia, doar jumătate ajungeau la destinaţie. Şi mai puţini au supravieţuit.
Termenul de „Gulag” reprezintă acronimul de la „Glavnoe Upravlenie Ispravitelno-trudovîh Lagerei” (Direcţia Generală a Lagărelor şi Coloniilor de Reeducare prin Muncă), instituţie care a administrat, începând cu 1930, toate lagărele şi coloniile de muncă din fosta Uniune Sovietică.
