Europa Liberă: D-le Ministru, de ce credeţi că Rusia pune la îndoială corectitudinea alegerilor din Republica Moldova şi acuză OSCE de superficialitate?
Teodor Baconschi: OSCE-ul are o vastă expertiză în monitorizarea proceselor electorale şi nu avem nici un motiv temeinic pentru a pune la îndoială onestitatea observatorilor OSCE ca şi standardele pe care le respectă în acest exerciţiu. Deci, cred că rezervele Rusiei nu sunt justificate.
Europa Liberă: Credeţi că există interese colaterale pentru sprijinirea comuniştilor, în acest context în care se vede că Partidul Comuniştilor începe să ia avans?
Teodor Baconschi: Cred că trebuie să reducem speculaţiile pe teme electorale, să vedem că într-un stat unde se organizează alegeri libere, pur şi simplu, oamenii, în funcţie de aşteptări şi percepţii, aleg un partid sau altul. Nu cred că trebuie suprapus peste spectrul politic intern o intervenţie străină, eventual, pe un clivaj est-vest.
Europa Liberă: Până la acestea, adjunctul ministrului rus de externe, Andrei Denisov, a sugerat un dezgheţ al relaţiilor ruso-române. În ce fel un dezgheț pe direcţia Bucureşti-Moscova ar putea fi favorabil Chişinăului?
Teodor Baconschi: Ar putea ajuta democraţia din Republica Moldova, în sensul în care nu ar mai avea umbra unor tensiuni din alte state proiectate asupra situaţiei interne din Moldova. Dincolo de această miză, cred că o relaţie normală şi concentrată pe interese comune cu Federaţia Rusă e de dorit şi la Bucureşti şi la Moscova.
Europa Liberă: Există oficiali, şi occidentali, dar şi români, care spun că Rusia preferă să aibă o relaţie directă cu UE peste capul României, mai ales în problemele legate de Republica Moldova, dar şi în unele chestiuni bilaterale?
Teodor Baconschi: Nu pot confirma o asemenea logică. Adjunctul d-lui Lavrov, d-nul Denisov cu care m-am întreţinut în marginea ministerialei ICE de la Bucureşti a spus că pentru Rusia, România este o ţară extrem de importantă în această regiune şi îşi doresc o relaţie normală. Normalitatea în cazul de faţă înseamnă pe de o parte dialog politic pe picior de egalitate, pe de altă parte capacitatea de a te concentra pe subiecte economice, comerciale şi în acelaşi timp voinţa comună de a degaja acele puncte de politică regională unde interesele noastre converg.
Europa Liberă: Vedeţi posibilă resuscitarea prin cosmetizare a Planului Kozak de federalizare a Republicii Moldova?
Teodor Baconschi: Planul Kozak nu a funcţionat pentru că nu garantează integritatea, de fapt nici suveranitatea Republicii Moldova – două mize pe care România le susţine explicit şi constant. Prin urmare, nu e nevoie de un proiect de federalizare, cât de o soluţie în conflictul transnistrean, bazată pe contribuţia actorilor din formatul „5+2” şi, în acelaşi timp, orientată spre garantarea suveranităţii teritoriale şi a integrităţii Republicii Moldova.
Europa Liberă: D-le Ministrul, dar aţi înţeles şi Dvs. că Rusia ar vrea să readucă pe agenda publică această problemă a Memorandumului Kozak?
Teodor Baconschi: Nu avem semnale oficiale în acest sens.
Europa Liberă: În Strategia Naţională de Apărare a României se menţionează printre ameninţările la adresa securităţii ţării prezenţa trupelor ruseşti în Transnistria. Există pârghii clare pe care poate apăsa România pentru retragerea militarilor ruşi din această enclavă?
Teodor Baconschi: Din punctul nostru de vedere, conflictul Transnistrean ca şi celelalte conflicte îngheţate penalizează dezvoltarea economică a regiunii, descurajează investiţiile şi menţine în plin secol XXI o relicvă a Războiului Rece de care nimeni nu are nevoie. Eu cred că în urma contactelor ruso-germane sau întâlnirilor de la Deauville, Memorandumului Mesenberg şi a discuţiilor care au loc în toate capitalele din regiune, pe acest subiect s-a acumulat destul material politic, pe o decizie care trebuie să fie şi înţeleaptă şi constructivă. Considerăm că menţinerea trupelor ruseşti în Transnistria oferă cu adevărat un avantaj comparativ puterii de proiectare internaţională a Federaţiei Ruse. Şi de asta cred că dialogul între Tiraspol şi Chişinău este necesar, e necesară şi reluarea negocierilor în formatul „5+2” într-un format oficial. Şi un rol poate mai accentuat pentru UE. Cred că şi Ucraina are ca parte a negocierilor un cuvânt important de spus. Şi, până la urmă, chestiunea aceasta e pe tapet de douăzeci de ani. Toată lumea cunoaşte originea acestui conflict şi toată lumea e de acord că perpetuarea lui nu este bună pentru Republica Moldova, dar şi pentru atractivitatea economică a regiunii, pentru stabilitatea vecinătăţii estice a UE. Prin urmare, cred că status quo-ul este foarte puţin recomandabil şi că dacă există o voinţă politică, se poate găsi o ieşire.
Europa Liberă: Dar România are o idee proprie privind rezolvarea acestei situaţii, o strategie proprie pe care avea s-o impună în UE?
Teodor Baconschi: Noi, nefăcând parte din formatul de negocieri, nu avem un mandat, nu ne-am construit o politică proprie cu privire la rezolvarea conflictului din Transnistria. Ceea ce ne interesează ca în apropierea frontierei UE să nu existe un asemenea anacronism geopolitic. Ne interesează, cum spuneam, suveranitatea şi integritatea Republicii Moldova şi, în acelaşi timp, ni se pare normal ca democraţia emergentă, care este în Republica Moldova astăzi, toţi cetăţenii, indiferent de apartenenţa lor etnică sau situarea în teritoriu, să se bucure de aceeaşi perspectivă, adică de cea europeană, de perspectiva unei dezvoltări economice rapide prin reforme care să fie în mod egal profitabile.
Europa Liberă: Dar nu ar fi mai simplu, vă întreb, pentru toate părţile să traseze graniţele Republicii Moldova, lăsând în afară Transnistria?
Teodor Baconschi: Cu excepţia reunificării germane, toată pacea postbelică se sprijinea pe actualitatea actualelor frontiere. Pe de altă parte, cred că şi populaţia din Transnistria poate fi atrasă de agenda europeană a Republicii Moldova. Trebuie ca dialogul să existe şi ca populaţia de acolo să înţeleagă, fie că e românofonă sau rusofonă, că în interiorul unui stat care se apropie convingător de perspectiva europeană viaţa va fi mai bună.
Europa Liberă: Cât de periculoasă este pentru pacea regiunii acceptarea trupelor ruseşti în Transnistria? Care ar fi riscurile?
Teodor Baconschi: Nu vedem de cine şi de ce apără aceste trupe ale Federaţiei Ruse. Rusia este deţinătoarea unor forţe armate şi de descurajare nucleară considerabile, care decurg din fostul său statut de mare putere. Federaţia Rusă rămâne un actor inconturnabil în vecinătatea sa geografică. Moscova şi Washingtonul angajează relaţia bilaterală într-o nouă fază istorică şi încă se negociază şi reducerea arsenalelor nucleare şi regimul de flanc în cadrul CFE. Toate acestea sunt argumente care pledează pentru trecerea într-o nouă etapă. Nu cred că războaiele moderne, ameninţările la care suntem supuşi să mai aibă multe în comun cu războiul rece.
Europa Liberă: D-le mininistru Teodor Baconschi, războiul de 5 zile ruso-georgian sugerează că Moscova nu este dispusă să cedeze statele de pe lista vecinătăţii apropiate în favoarea Occidentului. Credeţi că un război similar ar mai fi posibil în această parte a lumii?
Teodor Baconschi: Cred că trebuie să abandonăm discursul în termenii sferelor de influenţă.
Europa Liberă: Dar Rusia nu o face.
Teodor Baconschi: În definitiv principiul wilsonian al autodeterminării naţiunilor, popoarelor este la fel de valabil ca oricând. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, statele care şi-au dobândit sau redobândit independenţa au optat pentru apropierea de lumea occidentală, ele nu au fost forţate să aleagă o astfel de opţiune. Şi această evoluţie a decurs firesc din simpla reamenajare democratică a instituţiilor statului şi a regimului politic în aceste ţări. Până la urmă, ceea ce trebuie să apărăm este nu numai dreptul internaţional, dar şi dreptul fiecărui popor de a-şi alege calea, aliaţii şi regimul politic.
Europa Liberă: Acest lucru funcţionează în teorie, dar în 2008 când Georgia a bătut la uşa NATO şi NATO i-a răspuns întredeschizând puţin porţile, Rusia a făcut presiuni şi s-a întâmplat ceea ce numim astăzi războiul ruso-georgian de 5 zile. Se poate repeta situaţia? Şi Republica Moldova, câtă vreme rămâne la putere alianţa de centru-dreapta, încearcă să forţeze integrarea în Europa şi poate, cine ştie, mai târziu spre NATO.
Teodor Baconschi: Bine, dar există nişte diferenţe notabile. Prin constituţie, Republica Moldova este un stat neutru, deci nu se pune problema aderării sale la NATO. Pe de altă parte, ca şi Ucraina, ca şi alte state din Parteneriatul Estic, Republica Moldova doreşte un dialog structurat cu UE şi o agendă europeană pe care figurează şi Acordul cuprinzător şi aprofundat de liber schimb, Acordul de asociere, dialogul pentru liberalizarea regimului de vize. Toate acestea sunt facilităţi pe care Guvernul de la Chişinău le ţinteşte în politica sa externă şi la care are dreptul.
Europa Liberă: Domnule ministru, cât de neutră poate fi o ţară care are trupe de ocupaţie străină pe teritoriul său?
Teodor Baconschi: Tocmai pentru a-şi putea confirma în timp neutralitatea e nevoie ca prezenţa militară străină din această ţară să fie depăşită.
Europa Liberă: Credeţi că pentru Republica Moldova NATO ar putea fi o soluţie de viitor, dat fiind faptul că e un stat mic, cumva hărţuit de fostul imperiu?
Teodor Baconschi: Deocamdată cred că în actuala etapă politică în care se află Republica Moldova e necesară reforma statului, crearea unei economii competitive şi continuarea dialogului început cu Bruxellesul. N-are sens să facem ipoteze pe termen lung.
Europa Liberă: Credeţi că există vreo posibilitate de rezolvare a situaţiei acestor enclave? În fond, care ar fi diferenţa dintre Transnistria şi enclavele Georgiei, de pildă Abhazia sau Osetia de Sud?
Teodor Baconschi: Cred că termenul enclavizare nu e folosit aici în mod judicios, pentru că în cazuri precum Kosovo, Osetia de Sud sau Abhazia nu e vorba de enclavizare, ci de apariţia unor entităţi de facto care se autoproclamă ca state fără să respecte dreptul internaţional.
Europa Liberă: Kosovo ar fi o enclavă?
Teodor Baconschi: Există state enclavizate, adică înconjurate de jur împrejur de alte state, dar care se bucură de o deplină recunoaştere la nivel internaţional şi care nu ridică nici un fel de probleme de legalitate sau de stabilitate regională. În Europa în această situaţie sunt cel puţin Principatul Monaco şi statul San Marino, enclavizat de Italia. La limită e şi Vaticanul, care poate fi adăugat în listă, deşi nu are decât statut de observator la ONU. Există şi state de tip enclave în afara Europei. E cazul Lesoto, stat înconjurat în totalitate de Africa de Sud. În ceea ce priveşte Kosovo, noi ne menţinem poziţia de nerecunoaştere a independenţei acesteia. Există argumente juridice în favoarea acestei poziţii, care nu şi-au pierdut valabilitatea. După cum ştiţi, Curtea Internaţională de Justiţie nu a examinat fondul problemei, ci doar maniera în care a fost formulată întrebarea de către Adunarea Generală a ONU. Curtea a avut doar o abordare formală, de procedură. În ceea ce priveşte soluţia privind statutul final al Kosovo, considerăm în continuare că aceasta trebuie să fie bazată pe un compromis la care să participe şi Belgradul. De aceea am salutat şi încurajat apariţia unui dialog Belgrad-Pristina la Bruxelles. Socotim că cele două părţi pot să găsească împreună o soluţie reciproc acceptabilă. Totuşi, nu legăm parcursul european al Serbiei de găsirea unei astfel de soluţii în chestiunea Kosovo.
Europa Liberă: Spuneaţi mai devreme că Transnistria nu e neapărat o enclavă în comparaţie cu Osetia de Sud şi Abhazia. Care ar fi diferenţa?
Teodor Baconschi: Nici în cazul Georgiei nu putem spune că regiunile separatiste Abhazia şi Osetia de Sud sunt zone enclavizate, pentru că ele se învecinează cu teritorii ale Federaţii Ruse, iar în cazul Abhaziei există şi o ieşire la Marea Neagră. Ce susţine România este suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei, dar nu din considerente legate de riscul creării unor precedente la nivel internaţional. E vorba, pur şi simplu, de ataşamentul nostru la standardele care guvernează sfera relaţiilor externe şi credem, în acelaşi timp, că regiunile separatiste provoacă mai multe probleme decât rezolvă, deci e o posibilitate pe care toate statele responsabile trebuie să o descurajeze.
Autor: Sabina Fati
Sursa: Radio Europa Liberă
