„Societatea din Republica Moldova, deşi imatură, puţin stratificată şi puţin sofisticată, este marcată totuşi de două notabile prejudecăţi: nu este socialmente acceptabil să aduci în spaţiul public discuţia despre reunirea cu România sau discuţia despre apartenenţa la NATO”, aşa îşi începe articolul de opinie publicat pe Ziare.com expertul în economie Petrişor Peiu, coordonatorul Departamentului de Analize Economice din cadrul Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN).
Petrişor Peiu scrie că orice persoană publică de la Chişinău, „politician sau nu”, care s-a definit prin „atributul unionist” a fost „împinsă cumva spre periferie, nu a fost lăsată să se integreze în «main stream»”.
„Spaima indusă celor dintre Prut ş Nistru a făcut ca optiunile fundamentale ale politicii si cetatenilor sa para oarecum ilare: Republica Moldova ar vrea sa fie si membru al spatiului rus extins (poate chiar in Uniunea Economica Euroasiatica), si membru al Uniunii Europene, cetatenii de acolo ar fi vrut sa fie si romani (cu acces la beneficiile acestui statut), dar sa fie si un pic rusi… Dincoace de Prut, este o alta istorie. Social este inacceptabil in Romania sa te opui reunirii si doar unii exotici au curajul sa isi declame public rezervele sau indoielile legate de beneficiile tarii reintregite. In schimb, politicienii, definiti de o mediocritate care le-a adus o viata linistita sub cerul Uniunii Europene, au dezvoltat o tehnica aparte de a ocoli problematici fundamentale. Aceasta tehnica a fost imprumutata si de catre asa-numitii formatori de opinie oficiosi, in genul ziaristilor de casa sau fostilor inalti responsabili”, notează expertul FUMN.
„Rezultatul: in spatiul public oficial si oficios, asa-numitul «main stream», lipseste cu desavarsire subiectul reunificarii Romaniei cu Republica Moldova; presedintii rostesc cuvantul «Unire» doar dupa incheierea mandatului/mandatelor, premierii rostesc cu religiozitate fraze lungi despre «reintalnirea celor doua state in Uniunea Europeana», ministrii de Externe se simt obligati sa se comporte precum preotii unui cult al uitarii si al butaforiilor, iar presa se ocupa de anticoruptie si/sau de anti-anticoruptie, atunci cand nu subliniaza cu tuse groase inapoierea noastra fata de «vechea Europa». Intreaga societate «de la suprafata» a dezvoltat cu o ciudata perversitate un fel de limbaj nou, de lemn si in acelasi timp expresiv pentru a escamota o tensiune latenta din strafundurile identitatii colective:romanii nu au uitat niciodata ca tara este divizata de raul Prut; si atunci profetii noului limbaj au inventat tot felul de scheme pentru a ocoli cuvantul cu «U»: fie vorbesc despre sansele (imaginare, bineinteles) de integrare a Republicii Moldova in UE, fie vorbesc despre faptul ca Romania este principalul sprijinitor al Republicii Moldova pe drumul catre «europenizare», fie vorbesc despre «reintalnirea in Europa», fie chiar participa la constructia «natiunii civice moldovenesti»”, se mai arată în articolul semnat de Petrişor Peiu.
Expertul trasează şi harta determinismelor care au adus în prim-plan tema reunirii dintre România şi Republica Moldova: „In primul rand, Federatia Rusa s-a apropiat de granita estica a NATO amintindu-ne ca trei milioane de romani traiesc in afara umbrelei de protectie a aliantei respective. In al doilea rand, statul Republica Moldova s-a prabusit, si-a atins limitele existentei ca atare: toate solutiile politice de guvernare au esuat, economia este distrusa, o treime din populatie a plecat in strainatate, bancile au fost devalizate inclusiv prin furtul devenit celebru al unui miliard de dolari, iar Occidentul si-a intors total fata de la Chisinau, fie din cinism geopolitic (incercand sa reia dialogul cu Moscova) fie din deceptia provocata de o coruptie si o indolenta endemice. In al treilea rand, Romania, in ciuda multor turbulente politice, a prosperat la propriu, s-a transformat mult in bine si a inceput sa aiba nu doar fata ci si multa substanta de stat euro-atlantic; ba chiar a devenit in cativa ani un pilon de baza al atlantismului la Marea Neagra. In al patrulea rand, Uniunea Europeana a devenit mai complicata, mai putin coeziva si mai concentrata pe sine insasi. In al cincilea rand, regiunea Marii Negre a redevenit un butoi cu pulbere, la criza ucraineana inceputa cu anexarea Crimeii s-a adaugat de curand si intrarea Turciei intr-o zona de radicalizare si conflict intern pronuntat, care face lumea diplomatica sa nu prioritizeze prea “sus” situatia Republicii Moldova. In al saselea rand, si in Romania, si in Republica Moldova s-au schimbat generatiile, iar tema unionista este adusa fara complexe si cu nonsalanta in apropierea multor dezbateri publice atat de catre tinerii militanti, cat si de catre o generatie de analisti cu o buna stapanire a regulilor dezbaterii publice. In acest context, apare o tendinta clara de crestere a optiunilor unioniste in Republica Moldova de la o cota marginala de cateva procente in 2009-2010 la zece-doisprezece procente in 2014, la 20-23% spre finalul lui 2015 si la 28-30% in august 2016! In Romania, procentajul unionistilor este, in toate masuratorile, de peste 70%. Fenomenul unionist este vizibil, este unul derulat in profunzimea societatii dintre Prut si Nistru, este un proces pe termen lung si nu mai poate fi ignorat. Este totusi nevoie de spus mai apasat anumite adevaruri care fac mai multa lumina in aceasta zona”.
Citiţi aici analiza integrală a lui Petrişor Peiu.
