Analistul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) al Academiei Române, face o analiză amănunţită a candidaţilor înscrişi în cursa prezidenţială din Republica Moldova, programate pe 30 noiembrie.
Dungaciu începe cu Marian Lupu, liderul PDM, pe care îl descrie ca fiind candidatul “sistemului”.
“Nu strălucește în sondaje, dar are de partea sa trei chestiuni fundamentale: instituțiile media, instituțiile de stat și… banii. E incorect să se spună că R. Moldova s-a oligarhizat după arestarea fostului premier Filat. În realitate, era oligarhizată de atunci, doar că erau doi actori pe scenă. Azi e unul singur și va fi în spatele lui Marian Lupu. De fapt, prin candidatura lui Lupu, Vladimir Plahotniuc iese în avantaj orice ar fi: dacă Lupu câștigă, are un președinte care îl va putea numi premier, în plus îi va lăsa locul de șef de partid. Dacă nu câștigă, tot îi va lăsa locul de șef de partid, pentru că a pierdut. Vlad Plahotniuc se poate gândi liniștit la construcția PSD în R. Moldova, din PD și alți deputați din Parlament care susțin guvernarea – după care, ca șef de partid (cel mai mare partid!), are deschisă calea spre premier. Una peste alta, strategia PD este totuși de a-și împinge candidatul în turul al doilea, pe fondul disipării votului din turul întâi – de aici iepurașii care au început să voteze în campanie – și de a se confrunta cu Dodon într-o competiție, cum spuneam, de genul Iliescu versus Vadim Tudor. Cu cine să votezi? Teoretic, dacă ajunge în turul al doilea, Marian Lupu are prima șansă să ajungă președinte. E, totuși, un dacă…”, a explicat Dan Dungaciu într-o analiză pentru Digi24.
Despre liderul PL, Mihai Ghimpu, analistul scrie că această candidatură trebuie „pusă într-o altă lumină, mai ales în contextul resuscitării majore a temelor identitare”.
“Sondajele de intenție arată o imagine dublă: asocierea abundentă cu tema unionistă, dar intenție mică de vot în acest moment. Explicația e simplă: PL are, comparativ, cea mai bună prestație la guvernare de când guvernează, dar are 3% în sondaje. De ce? Pentru că electoratul PL este un electorat politic, el vrea o eventuală performanță guvernamentală numai după ce ai livrat la capitolul mesaj politic. Aici PL și-a pierdut masiv baza electorală îndepărtându-se de ceea ce a fost emblema acestui partid: unionismul. Electoratul unionist este inteligent, informat și nemilos. Dacă l-ai trădat, te părăsește. Sarcina lui Mihai Ghimpu este de a se întoarce, credibil, la acest electorat, fără să încerce să devină „prezidențiabil” în timpul campaniei sau generalist în afirmări. Pentru electoratul PL unionismul nu este la „și altele”. Este centrul în jurul căruia trebuie să pivoteze restul mesajelor. Mihai Ghimpu nu este Vlad Filat sau Maia Sandu, nici PL nu este PLDM sau PAS. Mihai Ghimpu se va confrunta cu două probleme: saturația politică față de persoana sa și asocierea cu guvernarea. Un mesaj unionist este însă prospețimea de care are nevoie, inclusiv pentru a se distanța politic de PD și de a-și demonstra autonomia. Bine jucată această partitură ar putea furniza o mare surpriză în aceste alegeri prezidențiale. E de urmărit”, a precizat directorul ISPRI.
Urmează şeful socialiştilor, Igor Dodon, candidatul Kremlinului.
“Aici e o chestiune mai complicată, și aș începe de mai departe… Ca să înțelegem profilul candidatului pro-rus trebuie să clarificăm o chestiune. Am văzut în ultima vreme evaluări care discută problema reunificării sau a unirii în termeni strict bilaterali, România – R. Moldova, eventual interesele Rusiei. Este provincial și fals. În realitate, pentru Rusia reunificarea nu e o chestiune legată de România, ci de… NATO. Care e miza strategică a Moscovei? Miza strategică a Moscovei în R. Moldova este una singură: de a nu permite extinderea frontierei euro-atlantice pe Nistru (căci mai departe nici măcar teoretic nu se pune problema). Cum face asta. Prin două căi. Prima: se asigură că nu se poate face integrarea euro-atlantică a R. Moldova pe căi normale, firești. Și lucrul acesta a devenit limpede acum. R. Moldova este scoasă din cărți cel puțin pentru o generație. Dar, în cazul R. Moldova mai intervine ceva, unic în acest spațiu. Frontiera euro-atlantică se poate extinde „pe scurtătură”, adică pe cale germană, prin reunificare. Și rușii știu asta. Ca să blocheze și acest parcurs, linia de mesaj esențială este „moldovenism (moldovenii nu sunt români), suveranism, neutralitate”. Adică „Moldova nu este România”, dacă vreți. Doar că la ruși nu e o gafă, ci o linie strategică explicită. Aceasta este și explicația pentru care candidatul lor nu este etnic rus, ci „moldovean” get-beget, care are ca fotografie de profil imaginea lui în ie „moldovenească”. Deci un patriotism local, etnicist, menit – în viziunea Rusiei – să blocheze Unirea. Rusia luptă împotriva Unirii, deci a extinderii frontierei euroatlantice, prin promovarea moldovenismului și a suveranismului în stânga Prutului. E cea mai bună strategie pe care o are. Nu înseamnă că toți care fac asta sunt ruși sau proruși, înseamnă că pe Rusia asta o interesează în primul rând.
De aceea a pune Unirea doar în termenii României și a sugera că Unirea este temă rusească este, cum spuneam, provincial. Pentru Rusia este o chestiune strategică, nu doar regională, ci și globală. Unirea înseamnă NATO. Și punctum. De aceea Bucureștiul, în chestiunea R. Moldova, trebuie să acționeze local, dar să gândească global… Dar asta e altă temă, deja.
Revenind acum la Igor Dodon, candidatul socialiștilor și a lui Vladimir Putin, acesta stă cel mai bine în sondaje. Are multe procente în sondaje, dar acelea s-ar putea să fie toate. Nu are în nici un caz garantată victoria în turul al doilea, unde vor fi alte mize, alte polarizări, alt tip de mobilizare. Așa cum am spus deja, candidatul Rusiei este obligatoriu statalist și moldovenist. Așa cum a fost Igor Dodon cu ocazia lansării sale. Temele principale sunt naționaliste/moldoveniste: reîntregirea R. Moldova (adică federalizarea), combaterea românismului și unionismului, „renașterea națiunii moldovenești”, înlocuirea cursului „Istoria românilor” din școli cu „Istoria moldovenească”, în final, undeva marginal, restabilirea legăturilor și relațiilor cu Rusia. Nu e nimic surprinzător, după cum am văzut. Moldovenismul extrem duce până la urmă la Rusia și federalizare. Altceva este însă surprinzător, respectiv viziunea asociată la Chișinău cu „linia Tappiola” (ambasadorul UE la Chișinău), respectiv ideea că, odată ajuns la putere, Igor Dodon va continua colaborarea cu Europa, va continua proiectele europene, chiar va menține Acordul de Asociere. Această teză prinde și în alte cercuri. O asemenea naivitate din partea UE și, implicit, a României ar fi impardonabilă, căci avem deja cazul faimos al lui Vladimir Voronin, care, după „Revoluția oranj din capul său” din 2005 și un acord cu UE – așa numitul Plan de acțiuni UE – R. Moldova – a sfârșit în 2009 prin a ucide și tortura tineri în coridoarele și beciurile comisariatelor de poliție din Chișinău. Și asta sub privirile unui reprezentant al UE care, anterior, îl girase fără discernământ. Trebuie să fie limpede, și pentru București și pentru Bruxelles, că Dodon președinte va urma aceeași logică implacabilă: anti-românism și federalizare, sigur, utilizând cât se poate resurse europene. Și mai trebuie să fie clar un lucru: orice iluzie de „condominium” cu Rusia în R. Moldova este o victorie a Rusiei”, a subliniat Dan Dungaciu.
Citeşte aici restul analizei.
