Conflictul transnistrean are la bază o falsitate a fundamnetării “ideologice şi politice”, se arată în discursul pe care l-a ţinut şeful Executivului de la Chişinău, Pavel Filip, în cadrul celei de 71-a Adunări Generale a ONU, organizată la New York.
“Conflictul transnistrean cu care Republica Moldova se confruntă de mai mulţi ani este, înainte de toate, un “produs” al eternelor interese geopolitice din regiunea din care facem parte. În declanșarea acestui conflict la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut un rol decisiv l-a jucat factorul extern. Conflictul armat a izbucnit în scurt timp de la declararea independenţei ţării mele, chiar în ziua în care Republica Moldova a fost admisă în cadrul ONU la 2 martie 1992. Spre deosebire de alte conflicte regionale, generate de antagonisme etnice sau religioase, conflictul transnistrean are un caracter prin definiţie geopolitic. Anume acest fapt ne face să fim convinși că acest conflict poate fi soluționat relativ mai uşor prin eforturi politice conjugate ale tuturor părților implicate în negocieri. Structura etnică a populației de pe ambele maluri ale râului Nistru şi lipsa unor sentimente de ură şi incompatibilitate la nivelul oamenilor de rând ilustrează falsitatea fundamentării ideologice şi politice a acestei entităţi pseudo-statale. Declaraţiile frecvente ale exponenţilor regimului transnistrean cu privire la necesitatea aderării la o altă ţară, cu care nici nu avem frontiere comune sunt, pe de o parte, iluzorii, iar pe de altă parte, reprezintă un obstacol în procesul de reglementare”, a afirmat premierul Republicii Moldova.
Restul discrusului pe marginea acestui subiect: “În ciuda dificultăţilor cu care ne confruntăm în procesul de negocieri, autoritățile moldovenești rămân hotărâte să promoveze şi în continuare cu fermitate eforturile necesare în vederea identificării unei soluții politice pentru conflictul transnistrean în cadru formatului de negocieri „5+2”, în baza respectării suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova cu oferirea unui statut juridic special regiunii transnistrene. Suntem convinşi că negocierile constituie unica cale de a atingere a acestui obiectiv. Or, negocierile au sorţi de izbândă doar în condiţiile manifestării unei voinţe politice adecvate din partea tuturor actorilor implicaţi, fără înaintarea unor precondiţii rigide şi fără eschivări de la discuţii pertinente pe marginea aspectelor politice ale reglementării conflictului. Deci care este totuși calea înainte spre o soluţie finală? Considerăm că aceasta cale constă în efortul perseverent și conjugat al tuturor actorilor implicați în procesul de negocieri „5+2”, în baza unei agende și obiectivelor comune. Constă în întărirea încrederii și apropierea celor două maluri ale Nistrului în toate sfere ale vieții sociale și economice. Constă în identificarea soluțiilor pentru probleme stringente în paralel cu o discuție politică pertinentă despre viitorul regiunii transnistrene ca parte componentă a Republicii Moldova. Constă în angajamentul de a menține stabilitatea și nu admite tensiuni. Doar așa vom putea opri încălcările drepturilor omului în regiunea transnistreana, vom sista acțiuni unilaterale de destabilizare și treptat vom crea un climat de încredere. Astfel, autoritățile moldovenești vor proceda şi în continuare anume conform acestei abordări care, sperăm, că ne va aduce la rezultatul final aşteptat – soluţionarea viabilă şi cuprinzătoare a conflictului şi reintegrarea Republicii Moldova. Vorbind despre factorii care influențează negativ atmosfera politică și climatul de securitate în regiune, aş dori să reiterez îngrijorarea noastră profundă în legătură cu lipsa de progres în retragerea trupelor militare şi muniţiilor Federaţiei Ruse staţionate pe teritoriul Republicii Moldova fără consimţământul autorităţilor moldoveneşti şi contrar prevederilor Constituţiei ţării mele. La fel, ne îngrijorează serios intensificarea în ultimul timp a aplicaţiilor militare desfăşurate de către aceste trupe străine, deseori, în comun cu structurile de forţă ale regimului de la Tiraspol. Fragilitatea situaţiei de securitate din regiunea noastră, amplificată de focarele de destabilizare din estul Ucrainei reclamă o re-angajare constructivă a tuturor statelor participante la formatul „5+2”, precum şi a altor actori interesaţi sau relevanţi, inclusiv ONU şi OSCE, pentru a determina, cât mai curând posibil, soluţii pentru problemele evocate, conforme cu dreptul internaţional. Sperăm că Adunarea Generală va aborda de o manieră adecvată problema conflictului transnistrean şi a altor conflicte de lungă durată în contextul examinării rezoluţiei anuale cu privire la cooperarea dintre ONU şi OSCE”.
