De la anexarea Crimeei şi izbucnirea războiului separatist din estul Ucrianei, o avalanşă de cărţi care analizează politica externă a Rusiei în relaţie cu fostele republici sovietice, însă aceste lucrări au luat foarte rar în microscop felul în care Moscova îşi foloseşte strategic „compatrioţii” din afara graniţelor, se arată într-un articol din Newsweek.
Articolul este o recenzie pe marginea cărţii semnate de Agnia Grigas, expertă în cadrul Atlantic Council – Beyond Crimea: The New Russian Empire.
În lucrarea sa, Agnia Grigas studiază în amănunt modul în care Kremlinul îşi transformă în instrumente de luptă geopolitică cei peste 35 de milioane de etnici ruşi împrăştiaţi peste tot arealul ex-sovietic.
În ultimele decenii, Rusia a urmărit cu acribie dezvoltarea unui proiect geopolitic pe care autoarea cărţii îl numeşte: „traiectoria politică de reimperializare”.
„Pe scurt, Rusia foloseşte iniţial o combinaţie inofensivă de instrumente soft power, inclusiv un instrumentar cultural, economic şi lingvistic, pentru a modela percepţia compatrioţilor ei. Concomitent sau ulterior, Kremlinul utilizează diferite politici menite să sprijine drepturile acestor vorbitori de limba rusă. Chiar dacă, la o primă vedere, acest lucru pare unul inofensiv, lucrurile capătă rapid o altă traiectorie. De obicei, aceste politici sunt însoţite şi de o campanie intensă de propagandă care creează o nevoie „urgentă” de a proteja aceşti etnici ruşi. Pasul final în această „traiectorie politică de reimperializare”este fie anexarea completă a unui teritoriu, aşa cum s-a întâmplat în Crimeea, fie crearea de stătuţele separatiste care, în ciuda independenţei lor superficiale, acţionează de fapt numai ca protectorate ruseşti”, rezumă argumentul central al cărţii autorul recenziei, Lukas Trakimavicius.
Agnia Grigas dedică un capitol amplu intruziunilor ruseşti în treburile interne ale Republicii Moldova, Ucrainei şi Georgiei, state care nu au scăpat fără ca Rusia să nu le planteze pe teritoriu conflicte îngheţate.
