Scandalul diplomatic, care a avut loc înainte cu o săptămână de turul II al alegerilor locale din Chişinău, când oficialii moldoveni și diplomații occidentali s-au retras după ce gazdele i-au dat cuvântul lui Vladimir Iastrebceak, prezentat drept „ŞEF al diplomaţiei transnistrene”, în urma unei analize mai atente a evoluţiei contextului politic din ultimul timp, constat faptul că diplomaţia rusă a transformat Transnistria într-o „monedă de schimb” a jocurilor sale politice din Basarabia.
Trebuie să recunosc că Ambasada Federaţiei Ruse din Chişinău niciodată până acum nu şi-a manifestat deosebitul respect faţă de atributele sibolistice ale „statalităţii transnistrene”, ci mai frecvent sprijinea „integritatea teritorială a Republicii Moldova”. Reacţia actuală a diplomaţilor Chişinăului, printre altele, se explică prin faptul că în ultimii ani misiunea diplomatică rusă a jucat după regulile impuse de Chişinău, iar ambasadorul Valerii Kuzmin, cu câteva luni în urmă, a declarat că majoritatea locuitorilor din Transnistria îşi doresc „reintegrarea” cu Republica Moldova, determinând un val de reacţii negative din partea Tiraspolului. Apoi, din partea aceleiaşi ambasade, a pornit iniţiativa înregistrării comunităţilor etnicilor ruşi la Chişinău, şi „infiltrării” acestor organizaţii în structurile social-politice din Basarabia, ceea ce iarăşi s-a soldat cu un refuz din partea Tiraspolului.
Cu o mai mare pasiune (dar, de asemenea fără prea mult succes), Ambasada Rusiei a participat la jocurile politicii interne din Basarabia. În urma ultimelor alegeri parlamentare, misiunea diplomatică rusă, aşa cum a fost prezentată de mass-media locală, s-a transformat în „sediul campaniei electorale” a PCRM, iar ambasadorul Kuzmin a devenit drept „principalul promotor al PCRM”. Rezultatul este unul mai puţin favorabil – comuniştii au pierdut şase mandate în Parlament, iar Rusia, din cauza „mizei” sale nereuşite, a pierdut o parte din vechii simpatizanţi.
Mai apoi, în curtea ambasadei a avut loc întâlnirea legendară din 5 decembrie 2010, când şeful Administraţiei Prezidenţiale a Federaţiei Ruse, Serghei Narîşkin, liderul PCRM, Vladimir Voronin şi liderul Partidului Democrat (PD), Marian Lupu, îşi strâng mâna pentru a crea o coaliţie pro-comunistă. Şi iarăşi misiunea eşuează: la 30 decembrie este creată Alianţa pentru Integrarea Europeană 2 – o nouă lovitură la adresa Rusiei.
Cu toate acestea, trimişii ruşi au încercat de nenumărate ori să impună guvernarea comunistă, care, sincer să fiu, fiind inadecvată a fost trimisă la ghena de gunoi politică în 2009. La actualele alegeri locale oficialii ruşi, răspunzători de „direcţia” Moldovei, susţineau comuniştii în mod deschis. Cu o săptămână înaintea primului tur al alegerilor, candidatul PCRM pentru postul de primar al Chişinăului, a vizitat Moscova, unde s-a întâlnit cu primarul capitalei ruse, Serghei Sobyanin, fiind asigurat că va beneficia de un sprijin neechivoc pentru alegerile următoare. Apoi, abia după primul tur al alegerilor, când s-a anunţat al doilea scrutin pe 19 iunie, Ministerul de Externe rus a lansat o declaraţie nepotrivită, a cărei analiză obiectivă poate constata nimic altceva decât un sprijin deschis pentru acelaşi candidat comunist – Igor Dodon.
În aceeaşi zi, într-o conferinţă de presă a liderilor AIE 2, jurnaliştii pro-comunişti au încercat să provoace reacţii anti-ruseşti din partea liderului PL – un partid care nu se află şi nu deţine posturi-cheie în actuala configuraţie de guvernare – Mihai Ghimpu, cunoscut prin declaraţiile sale „directe”, rugându-l să comenteze reacţia Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse. Situaţia a fost salvată de Vlad Filat, care l-a ghiontit discret pe Mihai Ghimpu, făcându-i semn să tacă şi să nu răspundă provocărilor. Drept urmare, Mihai Ghimpu a reuşit doar să întrebe: „Dar ce, Ambasada Rusiei a avut la alegeri observatorii săi?” şi a închis microfonul.
Imediat urmează incidentul de la ambasadă, în urma căruia, comuniştii, mizând în acest tur pe polarizarea societăţii după criterii etnice şi naţionale, au obţinut totuşi mult-aşteptata declaraţie a lui Ghimpu privind expulzarea ambasadorului rus „care nu respectă independenţa Republicii Moldova”. De această declaraţie s-a bucurat foarte mult presa pro-comunistă. Şi aceasta, în ciuda faptului că înşişi comuniştii, în timpul conducerii lui Voronin, se declarau cei mai înverşunaţi „duşmani” ai Transnistriei, numind, în mod repetat, prezenţa Rusiei în regiune drept „ocupaţie”.
În acest sens nici partea trasnistriană nu ar trebui să fie măgulită de „metamorfozele” diplomaţiei ruse. Odată cu sfârşitul alegerilor pentru Primăria din Chişinău se va sfârşi şi acest joc politic. Probabil chiar după două zile de la alegeri, pe 21 iunie, când la Moscova va avea loc o nouă rundă de negocieri privind diferendumul transnistrean. Dacă în viitorul apropiat Moscova va reuşi să-i împingă la putere pe naţional-comuniştii lui Voronin, cu siguranţă că scopul va fi de a „infiltra” Transnistria în Basarabia, transformând ambele maluri ale Nistrului într-o rezervaţie feudalo-asiatică din centrul Europei.
Autor: Evghenii Şolary
Sursa: REGNUM
Foto: OBSERVATOR
