Nici măcar nu a apucat să fie învestit în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, că Igor Dodon ne-a şi arătat cam la ce se va rezuma „meniul” său în faţa nemulţumirilor sociale.
Ca un patron analfabet de dugheană care vine şi îşi ia la şuturi angajaţii nemulţumiţi de salarii. Aşa arată primele declaraţii publice ale lui Igor Dodon. De o crasă golănie. Exact cum le place strămoşilor vii de la Kremlin. Un borfaş de drept comun, că altfel nu ştiu cum să-l numesc.
„Vreau să vă spun că speculațiile care vin de pe dreapta pot provoca un val de contra-proteste pe stânga, un val enorm, fiindcă susținătorii mei sunt gata să iasă cu zecile de mii în nord, sud și centru pentru a apăra victoria”, a declarat Dodon.
Mari cât casa au crescut cartofii lui Aleksandr Lukaşenko la auzul acestei slove dictatoriale.
Cei care protestează sunt tot cetăţeni ai Republicii Moldova. Pe scurt, Dodon, în calitate de preşedinte ales, şi-a ameninţat cu o înspăimântătoare seninătate proprii cetăţeni.
Vă sună cunoscută declaraţia lui? Să derulăm banda înapoi, spre un alt ombilic strămoşesc.
Aprilie 2009, Zinaida Greceanîi: „Jertfele umane vor fi foarte greu de evitat. Poliţia va folosi toate mijloacele necesare pentru apărarea constituţionalităţii Rep. Moldova, inclusiv armele”.
Şi tot ca în cazul fraudelor din tragicul 2009, golănia s-a extins imediat epidemic, ca găinaţul, şi pe hainele oaspeţilor. Pentru Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei UE la Chişinău, totul e OK, floricele şi democraţie la borcan. Ambasada SUA de la Chişinău, prin călcătorul-în-străchini Pettit, îl recunosc ca preşedinte pe Dodon, deşi recunosc că există acuzaţii privind neregulile din timpul scrutinului, însă, consideră misiunea diplomatică, nu s-au încărcat libertăţile fundamentale. 70.000 de voturi asupra cărora planează suspiciunea de fraudă – ei, o nimica toată. Mizeria buletinelor de vot în proporţii microscopice din diaspora – ei, o nimica toată. Penele de curent din nordul Republicii Moldova – ei, natura, fiţele naturii. Autocarele cu votanţi pe baterie din stânga Nistrului – ei, o nimica toată. Voturile inversate – ei, pârţ. OSCE, normal, şi ea s-a îmbulzit la kalinka păpuşilor de paie. Vă mai aduceţi aminte în 2009, după ce au izbucnit protestele, cum nu mai ştiau pe unde să scoată cămaşa aceleaşi organisme-elastic de mai sus, după ce îl recunoscuseră cu surle şi trâmbiţe pe Voronin?
În loc de sfârşit, propunere de epitaf: Duios Anastasia trecea / duios bidonul cu fraudă fierbea.
