Visul regiunii transnistrene, de a fi punte de legătură între Est și Vest și de a face comerț liber atât cu Bruxelles-ul, cât și cu Moscova, este nebunesc și pare iluzoriu, se precizează într-un material din publicația franceză Le Monde. În primul rând, dificultatea vine pe fondul complexității de ordin tehnic, iar în al doilea rând – din cauza climatului politic, care nu se pretează la o astfel de echilibristică.
„Micuța republică autonomă transnistreană, teritoriul secesionist al Republicii Moldova, ar fi încântată să facă comerț liber atât cu Rusia, cât și cu Uniunea Europeană”, notează corespondentul special al publicației franceze.
Le Monde scrie despre cazul Elenei Tsymbalova, director de vânzări la fabrica de încălțăminte Floare din Tighina, care primește comenzi la foc continuu din vară, la câteva luni bune după ce la 1 ianuarie, Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (ZLSAC) s-a extins pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană. Comenzile vin din Germania, Austria, Cehia și România. „Putem, de-aici înainte, să ne alegem partenerii și clienții”, spune Tsymbalova.
„Parcursul este impresionant pentru această firmă înființată în 1975, în urma unui acord între Uniunea Sovietică și Republica Democrată Germană. RDG a alocat echipament de bună calitate pentru afacerea Floare, însă compania nu s-a modernizat. După 1991 și prăbușirea URSS, jumătate dintre angajați au fost concediați. Astăzi a avut loc renașterea neașteptată favorizată de deschiderea progresivă din ultimii ani spre Europa”, precizează autorul articolului.
„Fabrica, situată la marginea zonei industriale a Tighinei, în care clădirile abandonate demonstrează violența șocului produs în 1991, produce în prezent 1,5 milioane de perechi de încălțăminte pe an. Jumătate din producție, de două ori mai mult decât în urmă cu cinci ani, merge în Europa, în primul rând în Germania, unde marca <<Floare>> devine <<Erich Rohde>>. Procentul pe piața rusă este de până la 20%. Criza din Rusia a generat reducerea treptată a cererii, dar trecerea la piața europeană este explicația principașă pentru inversarea”, mai scrie corespondentul în Le Monde.
Le Monde notează că această „mică revoluție” a avut loc în etape, începând cu 2008, și a fost „silențioasă”, liderul separatist de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, neriscând să piardă așa-zisa ”președinție” a regiunii transnistrene vorbind despre avantajele comerciale pe care le-ar avea regiunea în Europa.
„Chiar cuvântul <<Europa>> este tabu în Transnistria”, spune Vladimir Isaiev, șeful relațiilor externe de la Camera de Comerț și Industrie de la Tiraspol. Liberul schimb cu UE este în cel mai bun caz o necesitate rușinoasă.
Din cele aproximativ 2000 de companii preocupate de acest sistem, unele au realizat succese remarcabile, companiile textile, din agricultură sau metalurgie. „Dar economia transnistreană rămâne profund inadecvată și slabă”, este de părere un diplomat occidental, citat de publicația Le Monde. „Moldovenii s-au pregătit timp de zece ani, s-au adaptat la standardele europene, noi nu am făcut nimic”, își exprimă regretul Vladimir Isaiev.
Angoasa transnistrenilor este, în realitate, mai profundă. Până în 2018 trebuie să rezolve dilema legată de direcția economică. „Economic, UE este mai importantă pentru noi, însă este foarte delicat din punct de vedere politic să impunem rușilor bariere pe care noi le-am ridicat pentru europeni”, rezumă Isaiev.
