Poza cu Igor Dodon palpând sacul cu paste „Băneasa”, ca şi când şi-ar mângâia un fiu din viitor, un dodonel proaspăt născut, este de pus în ramă.
Francezii au „gauche caviar”. Dodon se pare că iniţiază un alt curent glossy în bordelul socialismului mondial: socialismul farfalle – timp de fierbere recomandat, 8 minute.
Vedeţi cum El Presidente şi-a desfăcut evantai degetele pe suprafaţa lucioasă, cum pipăie cu fiorii unui prozelit protuberanţele pastelor, câtă tandreţe maternă emană gestul?
„Fraţi-fraţi, însă fiecare la casa lui”, a fost una dintre declaraţiile anti-româneşti ale lui Dodon imediat după câştigarea alegerilor prezidenţiale.
Ei, ce, nu s-au mai văzut dihotomii de genul ăsta şi la alţi papuci de pluş? Există doi Igor Dodon în Igor Dodon: unul care acţionează ca momâie, celălalt acţionează ca stomac. Simplu: maţul lui simte româneşte, în timp ce cardul lui are PIN ţarist.
Tovarăşe Dodon, pe când şi o reclamă la crema antirid Gerovital (tot produs 100% românesc)? Vă şi văd: în feeria unui deal, la Leuşeni, stând în picioare pe ţeava tancului sovietic îndreptat spre România, cu o mână arătând direcţia ca Lenin, iar cu cealaltă masându-vă obrazul gros, cel mai gros obraz din Republica Moldova.
