Ca să poată dăinui mai departe, resurecţia ţarismului, proiectul naţionalist al lui Vladimir Putin, nu se poate rezuma la actualele amestecuri teritoriale, ci are nevoie de noi cuceriri, se arată într-o analiză din publicaţia Slate.
Autorul analizei, Joshua Keating, sugerează că „oxigenul” neo-ţarismului de factură Putin este fracturarea teritorială prin alimentarea de conflincte interetnice. Fără această tehnică, a „micilor războaie victorioase”, proiectul naţionalist nu poate „înainta”.
„Statele baltice membre NATO reprezintă probabil riscuri prea mari, în ciuda retoricii îngrijorătoare a lui Trump privind angajamentele de apărare (ale SUA în Alianţa Nord-Atlantică – n.r.)”, notează Keating, adăugând că o posibilă aprindere a unei scântei intervenţioniste ar putea viza Belarusul, pe fondul încercărilor preşedintelui Aleksandr Lukaşenko de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu Occidentul.
Nici regiunea separatistă din stânga Nistrului nu va fi lăsată deoparte de Moscova, în cazul în care un pretext de intervenţie militară pentru „protecţia etnicilor ruşi” ar pune Rusia într-o situaţie avantajoasă pe linia acestui conflict îngheţat.
„Însă un conflict cu importanţa simbolică a Peninsulei Crimeea sau mizele geostrategice ale conflictului din Siria nu îţi ies în cale în fiecare zi. La un anumit moment, Putin va începe să se confrunte cu o presiune reală privind condiţiile de acasă – sau va muşca din străinătate mai mult decât poate mesteca”, se mai arată în analiza lui Joshua Keating.
