Eleva România este un model pentru colegii săi repetenți din estul clasei.
Este atentă la ore, își ia notițe cu rigurozitate (caietele ei de curs sunt împrumutate uneori de către repetenții cu ceafa groasă de la Sofia, care întârzie la ore pentru că își prepară castraveciori murați tot timpul anului școlar), scrie frumos și caligrafic, își face temele pe caiete liniate cu rigla, desenele le face întotdeauna cu creioane colorate și pe hârtie milimetrică, mănâncă doar waffe de la bufetul școlii, nu carne crudă de sub șeaua calului ca alții, se îmbracă cu uniforma impecabil călcată la dungă și (efectul primilor 7 ani de acasă din secolul XXI) este foarte politicoasă și cu Frau și cu Monsieur.
Spre sfârșitul semestrului doi din clasa a XI-a, eleva România trebuie să facă un proiect individual pentru a căpăta notă la disciplina „Limba și Cultura Europeană” și și-a ales o temă de mare actualitate: „Studiu privind metodologia integrării meandrelor concretului în politica de promovare a activității de marketing a Colegiului Internațional „Jean Monnet” către copii săraci din Ferentarii Europei care nu vor fi niciodatăă elevii colegiului”.
Tragismul situației constă în faptul că tocmai România are o soră mai mică, frumușică, dar fără noroc în viață și în dragoste (a fost și mai bolnăvioară când era mică) pe numele de fată Basarabia (acum, după divorțul de un soț violent, bețiv și cam bădăran poartă încă numele pe care i l-a dat acesta, Republica Moldova).
Sora aceasta a României se uită demult galeșă cu ochișorii ei albaștri de Voroneț printre gratiile Colegiului unde învață România și tare ar vrea și ea să mai intre în curtea colegiului din când în când (mai ales pe vreme de iarnă friguroasă).
Pe de altă parte, cum dă firul ierbii, sărăcuța, dar zglobia fetișcană începe să facă ocheade lungi și nostalgice după fostul soț (bădăranul vinovat de violență domestică), posesor al unei culturi de invidiat (crede sora României) și în același timp bărbat zdravăn, un adevărat mujic brava cum îl alintă ea în moldo-rusă.
Fascinante acele momente în care Basarabia se topește de dorul urletelor bețivului și își aduce aminte calin cum o bătea cu sticla de vodcă în cap și o scotea iarna afară în zăpadă că nu și-a învățat copiii să scrie cu bețele lui Chiril în loc de litere!
Cam asta este pe scurt dramoleta neamului nostru, sintetic exprimată de inegalabila limbă de lemn a diplomației românești în permanentă reînoire prin stagnare: „ne vom uni cu Republica Moldova în Uniunea Europeană, atunci când aceasta va deveni membră a Uniunii” (citat aproximativ din programele tuturor guvernelor și președinților României aflați în funcție dupa 2007).
Adică ne propunem un „ambițios” obiectiv de țară: să ne unim simbolic (așa, ca Franța și Germania) cu Republica Moldova, atunci când aceasta va intra într-o Uniune pe care o ocolește și care evită aderarea de noi state!
Citește articolul integral în Ziare.com
