Cu 160 de ani în urmă Doxaki Hurmuzaki de la Cernauca ne-a lăsat un Testament: „… Să nu uitați că aveți de îndeplinit trei datorii mari și sfinte pentru care aveți a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și a urmașilor voștri. Aceste trei datorii sunt: Patria, Limba și Biserica… Să fiți urmași demni de străbunii și părinții voștri, ca să vă nevoiți cu toată virtutea nu numai să apărați drepturile, religiunea și limba Patriei voastre, ci să le-o lăsați urmașilor voștri într-o stare mai înfloritoare decât le-ați primit”.
Astăzi este necesar să salvăm cu toată ființa limba română. Ceea ce ne propun autorităţile de la Kiev în domeniul învățământului pentru minoritățile naționale pune în pericol identitatea naţională a românilor din Ucraina. Românii din nordul Bucovinei, din actuala regiune Cernăuţi, așezați secole la rând la margine de ţară sau imperiu (Ţara Moldovei, apoi Austria, România, URSS, Ucraina), constituită după 1947 din nordul Bucovinei, ţinutul Herţa şi o parte din judeţul Hotin au devenit minoritari la ei acasă, formând, conform recensământului din 1989, doar 20% din totalul populaţiei.
Care vor fi rezultatele următorului recensământ? Ştim doar că, în situaţia în care mulţi au devenit şomeri, iar alţii, nefiind în stare să-şi întreţină familia cu salariile şi pensiile mizerabile, şi acestea nefiind plătite la timp, în condițiile în care se măresc alarmant costurile la întreținere, gaz, încălzire etc., au plecat în lume să-şi câştige existenţa. Conflictul ruso-ucrainean din estul Ucrainei, care a luat vieţile multor tineri, migraţia populaţiei din Crimeea şi Donbas spre vestul Ucrainei, inclusiv regiunea Cernăuţi, va schimba în viitor esenţial componenţa ei etnică. Recensământul, ce urmează, ar putea să ne aducă surprize neaşteptate. Majoritatea dintre copiii românilor, care au plecat la studii în România, nu s-au mai întors acasă, căci acasă nu şi-au găsit un loc de muncă corespunzător studiilor făcute, nu li s-au recunoscut diplomele primite în România. În această situaţie alarmantă, conducerea de la Kiev pune la cale o altă capcană pentru românii din Ucraina – deznaţionalizarea lor prin şcoală, eliminarea limbii şi literaturii române din lista disciplinelor de bază din programele de învăţământ pentru clasele a X-a și a XI-a, astfel ducând la bun sfârşit politica etnică stalinistă de epurare a populaţiei româneşti, de data aceasta realizată printr-o metodă camuflată. Lovitura de graţie se dă împotriva limbii române. Este o nouă inițiativă discriminatorie a Ministerului Învățământului și Științei de la Kiev: proiectul Programului de Învățământ pentru clasele a X-a și a XI-a.
Şi totuşi, astăzi românii își mai păstrează tot ceea ce înseamnă pentru un popor conştiinţă şi identitate naţională. Generaţii de intelectuali români, numele cărora merită să fie revalorificate pentru istoria românilor, a culturii şi civilizaţiei româneşti, au luptat cu perseverenţă pentru păstrarea bisericii, limbii şi a şcolii. Mulţi bucovineni din diaspora românească au trăit şi mai trăiesc şi astăzi experienţa istorică a Bucovinei ca o durere personală şi o nostalgie romantică. Soarta istorică a românilor din Bucovina, situată dincolo de orice retorică sentimentală sau tendenţiozitate politică, a fost, în primul rând, o istorie a rezistenţei lor prin limbă, cultură, biserică şi şcoală. S-a dus dintotdeauna o luptă îndârjită pentru păstrarea limbii române, luptă care continuă şi astăzi, şi constituie una din preocupările esenţiale ale intelectualităţii româneşti din Cernăuţi.
După ce la Congres I al intelectualităţii româneşti din regiunea Cernăuţi (1999) au fost analizate situaţia populaţiei româneşti şi problemele ce au apărut după semnarea „Tratatului de Bază dintre Ucraina şi România”, au fost formulate doleanţele lor, referitoare la păstrarea identităţii naţionale etc., la cel de al doilea Congres (2000) a apărut necesitatea de a pune în discuţie statutul limbii române în şcolile din regiunea Cernăuţi. Cel de al III-lea Congres (2001) a pus în discuție problema consolidării tuturor forțelor politice economice, culturale și confesionale ale minorității românești din Ucraina. Congresul al IV-lea (2005), a fost dedicat problemelor învățământului în limba română. Dezbaterile, din păcate, s-au oprit aici, organizatorii congreselor, din motive necunoscute astăzi, nu au mai continuat analizele și nici nu au monitorizat felul în care s-au rezolvat, sau nu, problemele expuse în Memoriile adoptate la aceste Congrese. Menționăm faptul, că la aceste Congrese a fost numită și o comisie de monitorizare. Au apărut doar în revista „Glasul Bucovinei” și în presa din Cernăuți diverse articole care au constatat, într-un fel sau altul, diferite probleme apărute în învățământ. Trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că toate aceste probleme nu au fost sistematizate și nu au avut un efect decisiv în rezolvarea lor. Este evidentă astăzi necesitatea organizării celui de al V-lea congres la care să formulăm clar poziția intelectualității românești din Ucraina, în primul rând a elevilor, profesorilor și părinților, în problemele stringente, legate de învățământul în limba română.
Astăzi bătălia pentru limba română continuă, deja într-un nou context mult mai complex. Zbaterea pentru viitor a intelectualităţii româneşti din Cernăuţi înseamnă, mai ales, conştientizarea apartenenţei sale naţional-teritoriale şi asumarea responsabilităţii pentru promovarea românismului prin cultură şi, desigur, aceasta înseamnă, mai întâi de toate, păstrarea şcolilor cu limba română de predare, promovarea unui sistem de învăţământ modern și eficient. Astfel asistăm la încercările ce s-au făcut şi se fac în continuare din partea unor cercuri ultranaţionaliste din conducerea învăţământului din Ucraina de a minimaliza rolul limbii şi literaturii române în şcolile noastre, de a elimina, mai întâi din lista examenelor obligatorii și scăderea numărului de ore repartizate pentru studierea acestor discipline, elaborarea unor ordonanţe, scrisori, recomandări cu caracter discriminatoriu. Acum, Ministerul Învățământului și Științei de la Kiev ne propune programe și planuri de învățământ în care sunt eliminate limba și literatura română în clasele a X-a și a XI-a din componenta de bază (disciplinele invariabile).
Citiți articolul integral pe BucPress.
