Securitatea Europei este periclitată de menținerea armatei ruse pe teritoriul Republicii Moldova și de noul război hibrid purtat în vederea dezbinării Uniunii Europene. Aceasta este una dintre concluziile trase vineri de senatorul Ion Hadârcă în plenul Parlamentului României.
Senatorul ALDE a atras atenția asupra faptului că autoritățile de la București trebuie să sprijine Republica Moldova prin semnalarea la nivel internațional a situației în care se află – sub ocupație rusească.
Redăm discursul integral al parlamentarului Ion Hadârcă:
„Domnule Președinte, Doamnelor și domnilor Senatori!
Săptămâna trecută am fost în vizită acasă, la Chișinău și l-am găsit din nou în doliu. Comunitatea de acolo a comemorat împlinirea a 25 de ani de la războiul de pe Nistru din 1992. Corect ar fi să spun: s-au împlinit 25 de ani de la începutul unui război înghețat până astăzi, precum i se spune „conflict înghețat”.
Țin să amintesc: încetarea focului în urma Convenției ruso-moldave, semnate de Snegur și Elțin la Moscova la 21 iulie 1992, prevedea introducerea forțelor de pacificare rusești, ceea ce însemna, în fapt, acceptarea angajării lupului pe post de paznic la stână. În realitate, Convenția n-a garantat retragerea armatei agresoare din Transnistria și nici renunțarea la ocupație.
Tânărului stat independent Moldova i s-a impus atunci un război nedrept și inegal, în care forțelor ruse bine organizate și cazacilor mercenari le-au opus rezistență detașamente de polițiști ușor înarmați, voluntari și țărani din localitățile limitrofe. Ce-a urmat a fost un adevărat masacru al inocențelor. Totuși fapta acelor eroi trebuie să rămână în memoria urmașilor!!!
Astăzi, în fapt, războiul și-a schimbat forma, nicidecum caracterul agresiv. După Crimeea si după Donbas unui asemenea război i se spune hibrid. Armele lui principale sunt minciuna, dezinformarea, manipularea si agresiunea camuflată.
În 1998, aflându-se într-o vizită la Chișinău, președintele Dumei de Stat, Ghenadii Selezniov, a declarat în Parlamentul Republicii Moldova că armata rusă a avut scopul de a nu-i permite Republicii Moldova „să sară în brațele României”.
În felul acesta demnitarul rus a recunoscut de facto că la 2 martie 1992 Rusia a atacat Republica Moldova pentru a nu o scăpa din cleștele sale de fier. Scopul era de a controla Republica Moldova în cadrul CSI în aceeași măsură în care a fost controlată în cadrul URSS, adică total și totalitar. Calitatea de stat-agresor al Federației Ruse, să ne amintim, a fost oficial recunoscută de CEDO în celebrul proces Ilie Ilașcu!
Cu toate acestea, propaganda rusă încearcă să acrediteze în opinia publică internațională ideea falsă că în 1992 în Republica Moldova a avut loc un conflict interetnic provocat de naționaliștii moldoveni, că rolul armatei ei este cel de garant al păcii.
În realitate, regimul marionetă de la Tiraspol este folosit în tot acest răstimp de 25 de ani ca instrument de impunere în Republica Moldova a unui model de stat federalizat, în care entități teritoriale autonome sunt formate special pentru a obține, în alte condiții decât cele ale secolului XX, același rezultat – încorporarea a ceea ce a mai rămas din Basarabia în sfera de interese a Rusiei, blocarea apropierii ei de Patria-Mamă – România.
Deși compromis și parcă decredibilizat, scenariul de federalizare a Republicii Moldova nu este abandonat. Am văzut aplicarea lui în variantă modificată în cadrul alegerilor prezidențiale din anul trecut.
Pericolul federalizării, precum se vede, nu mai transpare din tranșeele dușmane, nu vine pe tancurile inamice ale armatei a 14-a. Pericolul vine chiar din sediile partidelor oligarhice, pe filiera intereselor marilor corupți care controlează statul la sânge.
Stimați colegi,
Războiul de pe Nistru a secerat viețile a sute de patrioți moldoveni, alte mii au fost schilodiți pe viață, iar alte zeci de mii nevoiți să se refugieze de pe teritoriul ocupat. Văduve îndoliate și copii orfani, sate distruse și orașe pustiite – acestea sunt urmele războiului din 1992.
Nimeni nu a putut ajuta atunci Republica Moldova. Profitând de această situație, Federația Rusă a impus un regim de ocupație în regiune și a transformat teritoriul în bază militară pentru armata sa. Obligațiile internaționale de retragere nu se respectă. Formatele de monitorizare a situației, de genul 5+2, sunt ineficiente și se află sub influența Rusiei.
De pe acest cap de pod Republica Moldova este supusă unui război hibrid continuu, orice tentativă a ei de a ieși de pe orbita intereselor geostrategice ale Federației Ruse este amendată dur. Forțele politice oneste care servesc interesul național sunt ostracizate, iar cele filoruse sunt promovate cu ostentație. Spațiul informațional dominat de propaganda rusească serveste din plin acestor planuri.
Doamnelor și domnilor senatori,
25 de ani de la începutul războiului de agresiune a Federației Ruse împotriva Republicii Moldova trebuie să ne aducă implicit în realitatea crudă că perioada pașnică de dezvoltare a Europei este serios periclitată de comportamentul Federației Ruse care ține sub ocupație aproape un sfert din teritoriul celui de-al doilea stat românesc.
Datoria noastră este să ajutăm Republica Moldova din această postură să soluționeze în folosul ei situația. Trebuie să facem presiuni internaționale pentru a atrage atenția forurilor de securitate. Rusia trebuie să-și retragă armata conform obligațiilor internaționale asumate și să părăsească teritoriile ocupate.
Pe cântar nu este pus doar interesul nostru național, a celor două state înrudite. Interesul este general-european, câtă vreme în această zonă de permanentă seismicitate geopolitică se resimt efectele noului război hibrid îndreptate spre dezbinarea Uniunii Europene.
Vă mulțumesc.”
