La ce folosesc misiunile de pace? – se întreabă filosoful și publicistul Cătălin Avramescu într-un articol de opinie publicat în ziarul Bursa. Printre misiunile de pacificare „autopsiate” în articol, se numără și cea din regiunea transnistreană.
„Prima dată când am auzit de aşa ce va a fost, cred, pe la începutul anilor ’80. La televiziunea lui Nicolae Ceauşescu. În cele două minute de „ştiri exerne” care se difuzau atunci. Era ceva despre „căştile albastre” din Liban, dacă nu mă înşală memoria. Mi s-a părut culmea absurdului. Ce să faci acolo, între două forţe armate, cu o cască albastră în cap? Să oferi o ţintă convenabilă? În anii ’90 afacerea a luat proporţii. „Misiunile de pace” s-au înmulţit. Au devenit un instrument acceptat al politicii externe. E timpul să tragem linie. Prima misiune de pace a fost United Nations Truce Supervision Organization (UNTSO), din 1948. Ideea era ca misiunea să dureze o lună. O lună! Durează şi acum… Dar, funcţionarii ONU nu erau oamenii care să se descurajeze cu una, cu două… Banii curgeau, iar pretextul era plauzibil. „Pacea mondială”. Sau măcar „dezangajarea regională”. Aşa că a urmat a doua misiune, United Nations Military Observer Group for India and Pakistan (UNMOGIP), votată tot în 1948. Şi aceasta există astăzi. A rezolvat ceva? Nu, dar asta nu o împiedică să existe. Ajunşi în acest punct, cred că e deja vizibil un modus operandi. Se ia o criză. Se ţin discursuri despre pace. Se trimit câţiva militari. Se dă impresia că se face ceva. (Se câştigă şi nişte bani frumoşi, dacă eşti funcţionar internaţional)”, scrie Avramescu.
Reacția revoltătoare a pacificatorilor olandezi în 1995, la Srebrenița, în Bosnia-Herțegovina, când militarii ONU „s-au dat la o parte din calea trupelor „Republicii Srpska” şi a miliţiilor sârbe. A rezultat un masacru în care au murit circa 8.000 de bosniaci”.
Filosoful aduce în discuție și nenumăratele scandaluri sexuale în care au fost implicate forțele de menținere a păcii.
În ceea ce privește conflictul înghețat de pe Nistru, Cătălin Avramescu folosește acest factor pentru a exemplifica cum ”se ascund tot felul de ticăloșii” sub umbrela misiunilor de menținere a păcii: „ Ocupaţia militară rusă în Transnistria e prezentată de regimul de la Kremlin ca o „operaţiune de menţinere a păcii”.
„Misiunile de pace” sfidează, de regulă, logica militară elementară. Este introdusă în teatrul de război o forţă armată care nu are mijloacele sau mandatul să intervină efectiv. Nu e de mirare că astfel de misiuni sunt luate în derâdere de şefii miliţiilor locale. Acestea ajung repede să îi ia la ţintă pe cei care, cu căşti albastre pe cap, încearcă să câştige şi ei o soldă pentru familiile lor”, se mai arată în analiza lui Avramescu.
