După trei ani de chinuri ale facerii ne-am învrednicit în sfârșit și cu niște cifre deocheate, prezentate de Biroul Național de Statistică.
Nu știu dacă mai există state care-și numără cetățenii timp de trei ani, în era smartfoanelor și internetului. Vicierea datelor prezentate de BNS la 31 martie 2017 este ca și demonstrată, după scurgerea de informații de la finele anului 2014, care nu seamănă deloc cu ceea ce a prezentat BNS azi. Vom aminti că BNS la acea vreme era controlat partinic de PLDM. Astăzi BNS este controlat partinic de PD. De ce Filat nu a dorit să facă publice datele recensământului în 2014? S-a speriat de cifra prea mare de cetățeni care se identificau drept români? S-a speriat de creșterea opțiunii unioniste? Cert este că PD a preluat aceste temeri și a dat vina pe incompetența instituțională a BNS din cauza căreia nu au fost publicate la timp datele. În același timp, nici PD nu s-a dovedit a fi mai breaz, în loc să invalideze întreg procesul de colectare a anchetelor, să investigheze gestionarea banilor europeni alocați pentru recensământ, PD a preferat să ”deseneze” și el datele, să le măsluiască, pentru a-i liniști pe găgăuzi, care nu-și iubesc propria limbă și o preferă pe cea rusă, pe politicienii-stataliști – guvernarea și opoziția, că veacul RM este unul lung și promițător, că cetățenii sunt turmentați și nu știu cine sunt și ce limbă vorbesc.
Cam acesta a fost scopul vicierii datelor recensământului, unul și mai beteag decât cel din 2004. Astfel reiese că găgăuzi în 2014 sunt mai mulți decât în 2004, pe când noi știm că satele găgăuze sunt pustii, femeile plecate în Turcia la munci ingrate. Dacă în RM sunt mai tot atâția găgăuzi (4,6%) cât români (7%), și mai mulți găgăuzi decât ruși (4,1%), de ce toată Republica Moldova e invadată de canale TV și publicații rusești dar nu turcești? Și în general, ce caută instituțiile media de limbă rusă într-un stat unde 82% sunt română și unde se vorbește majoritar limba română? Că unii o numesc ”moldovenească” – astă e alt subiect, sărăcia spirituală e un vestigiu mai vechi între Prut și Nistru.
Mai nou, constatăm că în Republica Moldova locuiesc mai puțin de 3 mln de cetățeni, iar în registrul votanților pentru alegerile prezidențiale din 2016 au fost incluși peste 3 mln 200 mi cetățeni.
Falimentul statului artificial pe nume Republica Moldova este demonstrat inclusiv prin acest recensământ al populației din 2014 – un stat care nu este capabil să-și numere cetățenii, cum poate asigura o viață și o securitate decentă pentru ei?
Citiți articolul integral pe blogul Anei Guțu.
