„Aştept Unirea ca să obţin cetăţenia României”, „Statul român este dator să-şi recupereze cetăţenii pierduţi”, „În 1940 nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem să renunţăm la dreptul de a fi români”. Acestea sunt doar câteva dintre expresiile deseori auzite în rândul moldovenilor români din Republica Moldova.
În mare parte, aceştia au dreptate, întrucât nu există niciun act care ar demonstra faptul că vreo unul dintre noi (sau strămoşii noştri) ar fi renunţat la cetăţenia română şi acum solicită redobândirea ei. Rezolvarea acestui calvar birocratic ar trebui să se afle mult peste simpozioanele dedicate românilor de pretutindeni, din comunităţile istorice, din diaspora economică sau din Republica Moldova. Dar nu despre asta este acest articol.
Ziua Românilor de Pretutindeni este sărbătorită, începând cu anul 2015, în ultima duminică a lunii mai, respectiv, anul acesta pe 28 mai. Cu această ocazie, vor fi organizate o serie de evenimente la Drobeta-Turnu Severin, Salamanca, Tel Aviv, Cernăuţi, dar şi în alte localităţi şi oraşe din afara graniţelor României. Prin această zi, statul român îşi manifestă grija faţă de românii din întreaga lume, prin menţinerea, promovarea şi afirmarea identităţii naţionale. În acelaşi context, în Republica Moldova, va fi dezvelit un bust al domnitorului Alexandru Ioan Cuza în Cahul, localitate care îi poartă numele. Toate bune şi frumoase. Apreciem implicarea României şi sprijinul acordat românilor de pretutindeni pe filiera culturală, lingvistică şi religioasă. Investițiile făcute pe teritoriul celui de-al doilea stat românesc sunt din ce în ce mai multe și bucură sute de mii de persoane. Nici despre asta nu este acest articol.
Nu mai vreau să fiu „român de pretutindeni”, pentru că nu sunt „român de pretutindeni”. Sunt român basarabean, născut şi crescut pe un teritoriu, parte a patriei istorice a moldovenilor români.
Autor: Ana Gabor
Citiţi aici articolul integral.
