Înalpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a cerut la Iași realizarea unirii dintre Rep. Moldova și România.
Pe data de 20 iunie 1917 Senatul României a adoptat, la Iași, înscrierea principiilor sufragiului universal și, respectiv, al dreptului de proprietate în Constituția României. Acest act de reformă constituțională radicală pentru acea epocă a fost precedat, pe 14 iunie 1917, de adoptarea sa de către Camera Deputaților, de propunerea adresată Parlamentului, printr-o declarație, de către Prim-ministrul Ion I.C. Brătianu (6 mai 1917) și de Proclamația Regelui Ferdinand I (din data de 5 aprilie 1917), prin care se promitea țăranilor soldați pământ și drepturi cetățenești.
Pentru a marca acest moment al Centenarului Reformei Constituționale de la Iași (14-20 iunie 1917 – 14-20 iunie 2017), Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oficiat în Catedrala mitropolitană o o slujbă de Te-Deum și o slujbă de pomenire pentru făuritoriii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în prezența a numeroase oficialități: reprezentanți ai Președinției României, ASR Principele Radu al României, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, reprezentanți ai mediului academic, relatează Doxologia.ro.
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a făcut apel la împlinirea unui deziderat national: „Voievozii Moldovei, cărturarii ei de seamă, osemintele atâtor eroi, rugăciunile Sfinților Moldavi, ambianța culturală, universitară și religioasă a Iașilor, toate au influențat, au inspirat, au dat curaj. Au trecut de atunci o sută de ani. Au fost, între timp, multe momente de har și perioade de mari încercări. Lucrurile nu s-au așezat îndeajuns de statornic. În mod special Moldova trăiește, ar trebui să trăiască cu durere, drama Prutului despărțitor de frați. Celelalte provincii românești sunt, în general, în granițele lor firești. Moldova nu este încă întreagă în interiorul României. Aceasta este marea provocare la împlinirea unui secol de la Marea Unire. Se adaugă la acest element fundamental pentru viețuirea normală a națiunii române îngrijorarea pentru declinul demografic și problema migrației românilor în afara granițelor Țării. În anii 1916 – 1918, românii au dovedit că, în ciuda situației aproape imposibile în care ajunsese Țara, resursele lor lăuntrice au fost uriașe. Încrezându-se în Dumnezeu și în dreptatea lor, ei au făurit România Mare. Pentru împlinirea acestui deziderat, Cetatea Iașilor a avut un rol crucial. Avem încredințarea că Moldova, în general, și Iașul, în special, au în continuare un cuvânt determinant în cele care vor defini mersul națiunii române în anii și deceniile care vin. Credința în Dumnezeu, istoria și cultura, oamenii de aici, îndreptățesc această nădejde. Și nu o vor dezamăgi”.
