Vom continua să analizăm tipurile de manipulări de stat care se petrec în Republica Moldova. Numim aceste tipuri de manipulări acele acțiuni interne care se realizează de către lideri politici aflați în cele mai înalte funcții din stat și care sunt menite să ascundă intențiile și proiectele acestora în ochii partenerilor interni sau externi. Constituie de fapt o veritabilă perdea de fum care camuflează adevăratele mize politice şi geopolitice de dincolo de Prut. Suntem în plin Caragiale: „Bine, frate, revuluţie ca revuluţie, dar nu-ţi spusei că nu-i voie de la poliţie să dai focuri în oraş?”.
Am identificat patru asemenea manipulări de stat: relaţia Plahotniuc-Dodon, statutul spaţiului mediatic din R. Moldova, chestiunea transnistreană şi fenomenul partidelor clonă (fake parties).
Binomul Plahotniuc-Dodon. Război cu „voie de la poliţie”
E vorba despre parteneriatul care funcționează, în ciuda retoricii antagoniste și a modului în care este prezentat în fața partenerilor occidentali, inclusiv în România, între Președinție (Igor Dodon) și guvern plus majoritatea parlamentară (Vladimir Plahotniuc). Dincolo de retorica de pe scenă, cei doi se coordonează, se menajează, acționează în tandem mai ales când e vorba de teme politice majore (sistemul de vot, numiri de judecători, numiri pe posturi strategice etc.) sau geopolitice (Transnistria, atitudinea față de NATO, atitudinea față de România, Rusia). Nu e o căsătorie din dragoste, ci una din interes, pe care cele două părți o livrează public, manipulator, ca o luptă pe viață și pe moarte.
Nu are rost să insistăm mai mult decât am făcut-o deja. Doar o observaţie recentă: aţi văzut vreodată un oficial afiliat Partidului Democrat condus de Vladimir Plahotniuc sau vreo televiziune aflată sub controlul aceluiași lider să îl fi atacat, criticat, condamnat pe Igor Dodon după recentele declaraţii scandaloase din Transnistria, vizita la Budapesta sau, în general, declaraţiile anti-româneşti de toate felurile şi toate intensităţile? Evident, nu. Şi nici nu va exista aşa ceva. Înţelegerea e aici clară şi indestructibilă. Viitorul episodul al acestei saga de periferie se va consuma in luna iulie, când tandemul Plahotniuc-Dodon va vota conștiincios schimbarea sistemului electoral din R. Moldova. În această perspectivă s-a amânat, pentru a treia oară, inaugurarea biroului NATO din R. Moldova. Mai pe șleau: isteriile anti-NATO ale lui Dodon au fost şi sunt menajate de guvern, cel puțin până la votul istoric din iulie pentru schimbarea sistemului de vot. E foarte probabil ca biroul NATO să nu mai fie inaugurat niciodată oficial, și să înceapă să lucreze, tacit, discret, fără vâlvă. Asta înseamnă, la Chișinău, a fi între Vest și Est! Îi mulțumești pe toți sau te faci de ochii lumii că le respecți doleanțele. Rezultatul e că nu funcționează nimic din moment ce nimic nu e decis și asumat până la capăt. R. Moldova rămâne mereu suspendată, mereu la mijlocul drumului, încurcată caraghios ca într-o pânză de păianjen în noianul de indecizii şi pretențiile de a manipula, concomitent, şi Estul şi Vestul.
E comic, dacă nu ar fi tragic.
Spațiul mediatic invadat de Rusia. Cu voie de la Chişinău
A doua manipulare profundă, de substanță, care se petrece la Chișinău este legată de spațiul mediatic. Retorica abundentă internă și externă se referă la manipularea rusă, penetrarea spațiului informațional al R. Moldova de către mass media de la Moscova etc. Este exact, dar nu este adevărat. Adică este o jumătate de adevăr. Sigur că Federația Rusă face în R. Moldova ceea ce știe să facă peste tot: manipulează, emite mesajele ei specifice, anti-NATO, anti-europene, anti-România. Dar a făcut și face asta sprijinită perfect de către autoritățile de la Chișinău și, inclusiv, de liderii „pro-europeni” de acolo. O analiză Stratcom (vezi aici: http://www.stratcomcoe.org/moldovan-information-environment-hostile-narratives-and-other-ramifications) relevă faptul că proprietarii și difuzorii instrumentelor mass-mediei din R. Moldova sunt de cele mai multe ori lideri (politici) locali. Atunci când vorbim de influența Rusiei în R. Moldova trebuie să vedem și cine sunt cei care permit, chiar încurajează, influența Moscovei acolo, din motive ideologice sau strict financiare. Povestea este infinit mai complicată decât narațiunea simplistă a unei republici inocente şi aflată sub asediu necontenit al unei Rusii pe care ar detesta-o oficial şi profund.
Un singur exemplu: în timpul guvernării europene de după 2009, cele mai importante televiziuni rusești, cu mare audiență, erau controlate/deținute de…. cei doi Vlazi: Vlad Plahotniuc (ORT) și Vlad Filat (TV7) (binomul Plahotniuc-Filat a fost, păstrând proporțiile, antecesorul binomului Plahotniuc-Dodon).
Nu mai interesa pe nimeni atunci că pe cablu veneau știri false, manipulatorii, anti-occidentale, dacă, odată cu ele, în conturi intrau milioane de dolari pe an! Asta e de fapt realitatea din spatele așa numitului „război informațional”. Nu mai interesa pe nimeni după 2009, de pildă, că TVR a fost scoasă de pe antenă (şi nu a revenit niciodată acolo, iar în locul TVR emite acum un post de televiziune bilingv din trustul lui Vladimir Plahotniuc).
Citiți aici restul analizei realizate de Dan Dungaciu, director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române.
