Derjavnik-ul de serviciu al Moscovei, Igor Dodon, nu ratează nicio ocazie să şteargă pe picioare cu relaţia dintre România şi Republica Moldova. Dar mai trist este că anumiţi demnitari de la Bucureşti îi oferă asemenea ocazii cu voioşia unor pitici de grădină.
Mă gândesc la ambasadorul Daniel Ioniţă şi la “mulţumirile călduroase” exprimate de Igor Dodon pentru renovarea pe banii României a grădiniţei din Sadova. Pe Dodon îl ştim: “mulţumirile” lui sunt un trenuleţ vesel care trage după el o flegmă şi un rânjet. Nu m-ar mira să le ceară în curând autorităţilor de la Bucureşti să-i finanţeze – aşa, ca între “fraţi” separaţi de şarada unui stat artificial – deplasările în Rusia.
Însă este greu de înţeles de ce Daniel Ioniţă insistă să-şi aducă şi el o contribuţie de afiliere cu duhoarea antiromânismului isteric finanţat de Moscova la nivel prezidenţial în Republica Moldova.
“I-am făcut o excursie prin vie, prin ogradă și prin beci și i-am arătat cum arată o gospodărie moldovenească. Am zis și voi repeta: să prietenim, ca vecini, ca frați, să ne ajutăm și să ne respectăm reciproc, dar fiecare să fie gospodar la casa lui. Cu așa atitudine, vom beneficia ambele state de relațiile bune pe decenii înainte”, a scris pe Facebook Igor Dodon.
Căldura, glodul proaspăt săpat, atmosfera bucolică a unei vii tind să relaxeze psihicul. Dar chiar atât de mult, încât reponsabilitatea morală a unui diplomat să devină o pastă amorfă? O fi oare atât de restrictivă eticheta diplomatică a stimabilului nostru ambasador, încât nu-şi poate permite nici măcar un gest mic, gestul matur de a refuza invitaţia unui şef de stat al cărui mandat se bazează în proporţie de 90% pe misiunea de a tăia vena dintre România şi Republica Moldova?
Mie tot nu mi-e clar: până la urmă, Daniel Ioniţă ce post ocupă în Republica Moldova? Ambasador al României sau prieten imaginar al lui Igor Dodon?
