Miercuri, deputatul PMP Constantin Codreanu, președinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, a prezentat o declarație politică în plenului Camerei Deputaților intitulată ”Reunificarea Germaniei, model pentru reunificarea României”.
Domnule președinte, stimați colegi,
Germania, înfrântă în cel de-al Doilea Război Mondial, a marcat ieri 27 de ani de la Reunificarea sa pașnică prin aderarea populației celor cinci landuri ale RDG la legile și Constituția RFG. Reunificarea a fost precedată de negocierea și semnarea, la 31 august 1990, a unui Tratat de Unificare între RDG și RFG, precum și semnarea, la 3 octombrie 1990, de către cele 2 Germanii cu cele 4 puteri care ocupau atunci militar teritoriul fostului Imperiu German (Marea Britanie, Franța, Statele Unite ale Americii și URSS) a Tratatului reglementărilor finale cu privire la Germania, numit și Tratatul 2+4, prin care era dizolvat Acordul de la Potsdam din 1945. Statul german reunificat și deplin suveran a rămas membru al Comunității (mai târziu Uniunii) Europene și al NATO, care nu au condiționat decizia poporului german de reunificare pașnică.
3 octombrie 1990 a fost doar un moment favorabil reunificării Germaniei, însă premisele acestei reunificări au existat cu mult înainte. Fără a-și fi refăcut configurația teritorială de până la 1945, Germania a pus oamenii și poporul german înaintea teritoriilor. Legea fundamentală a RFG, din 24 mai 1949, stabilea: ”Prezenta Lege fundamentală este aplicabilă întregului popor german” și îi recunoștea pe toți locuitorii RDG ca pe cetățeni ai săi, rezervându-le în plus tuturor etnicilor germani din Europa, URSS, China sau din orice altă țară a lumii, așa-ziși Statusdeutsche, dreptul la cetățenia germană. Așa s-a reunificat Germania și așa s-a refăcut admirabila națiune germană.
După reunificarea națiunii germane, singura națiune europeană despărțită artificial prin puterea fostului ocupant sovietic și complicitatea fostului său aliat german este națiunea română, nevoită să accepte pe moment bistatalitatea, să lupte pentru desovietizarea părții sale de răsărit aflate sub ocupația militară sau controlul Moscovei, aspirând cu tot mai multă putere la refacerea pașnică a unității sale politice distruse.
Ca să putem reface unitatea națiunii noastre avem nevoie de reglementări similare celor germane: recunoașterea dreptului la cetățenie tuturor românilor din teritoriile naționale ocupate de URSS și tuturor persoanelor aparținând națiunii culturale române. Voi depune curând un proiect de lege în acest sens. Sper că există în acest Parlament destui români care să susțină acest proiect reparator și perfect euroconform.
Republica Moldova cuprinde astăzi 1 milion de persoane sau 1/3 din populație deja repuse în drepturile de cetățeni români, încă 1 milion de basarabeni cerând restabilirea lor în cetățenie. Cel de-al doilea stat românesc, încă dependent de Moscova și adesea frizând falimentul, este integrat comercial peste 50 la sută în corpul economic al României, iar în următorii 2 ani va fi integrat și sistemului nostru energetic.
Dacă oamenii de stat de la București ar fi fost măcar pe jumătate patrioți, corecți, responsabili ca legiuitorii și oamenii politici germani, am fi avut de mult o Strategie națională de Reunificare a României. Avem foarte puțin timp pentru a ne-o elabora și aplica. Lecția germană trebuie însușită.
Felicitări germanilor din toată lumea! Trăiască Statul român reunificat!”
