Aș vrea să fiu bine înțeles din capul locului. Nu există și nici n-are cum să fie, firește, vreo directivă a Washingtonului privind unirea României și Republicii Moldova. Este vorba de altceva, și anume de strategiile americane de a ataca cu sprijinul și prin intermediul Bucureștiului supremația economică, logistică și informațională a Rusiei din estul și sud-estul Europei.
Noul curs
Nimeni, nici SUA, și nici UE, nu aruncă, desigur, bule de excomunicare a Moscovei. Însă sancțiunile tot mai aspre impuse Rusiei, noile politici de apărare ale Alianței Nord-Atlantice pe flancul său răsăritean au efecte implicite pe toate planurile, mai cu seamă pe cel economic. Iar aceste procese în care este antrenată România, și nu oarecum, ci ca vârf de lance, se constituie într-un catalizator al apropierii și chiar al fraternizării Chișinăului și Bucureștiului.
Iată faptele care, de altfel, se multiplică de la o zi la alta. Arătam într-un editorial anterior că demararea unor proiecte românești fără precedent în Republica Moldova semnifică o primă înfrângere usturătoare a Moscovei pe tabla șahului politic din zona noastră. Însă Bucureștiul nu joacă de capul său. Guvernul Tudose, pentru că acestuia îi revine să implementeze noul curs, are un spate tare în persoana Unchiului Sam.
Nu-i zi, lăsată de la Dumnezeu, să lipsească știrile despre planurile inedite de integrare economică a celor două state românești. Transgaz-ul de la București urmează să cumpere compania Vestmoldtransgaz de la Chișinău. Transelectrica românească se antrenează în dezvoltarea infrastructurii din sectorul energiei electrice de la est de Prut, propunându-și totodată achiziționarea rețelelor de distribuție din Republica Moldova. Banca Transilvania, asistată de Banca Europeană pentru Reconstrucții și Dezvoltare, preia controlul asupra Victoriabank.
