Deputatul Constantin Codreanu a transmis o declarație de presă cu prilejul împlinirii a 99 de ani de la unirea Bucovinei cu Regatul României. Potrivit parlamentarului, actul unirii Bucovinei cu România, înfăptuit pe 28 noiembrie 1918, este un prilej de a aduce omagiu personalităților care au contribuit la realizarea Unirii și de a reaminti că „Bucovina este România”.
Redăm integral declarația politicianului:
„În ziua de 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală din Cernăuți, Congresul General al Bucovinei, condus de președintele său Iancu Flondor, a hotărât, cu unanimitate de voturi, Unirea Bucovinei cu Regatul României.
Astfel, după 144 de ani de ocupație austriacă și colonizare masivă cu element etnic alogen strămutat din alte părți ale imperiului habsburgic, partea de nord a Principatului românesc al Moldovei revenea la trunchiul național, în hotarele istorice. În argumentarea deciziei de Unire, Congresul General al Bucovinei, a cuprins mai multe temeiuri, printre care:
- de la fondarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca Stat;
- în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, se găsesc gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei;
- fiii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirii păgâne;
- în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită Coroanei Habsburgilor;
- poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei cârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale, şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-i înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri conlocuitoare cu care el doreşte să trăiască ca frate;
- în scurgerea de 144 de ani Bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpiile de bătălie din Europa sub steag străin, pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor, şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite şi izgonirea limbii lor din viaţa publică şi chiar din biserică;
- în acelaşi timp, poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile izvoarelor de producţie ale acestei ţări şi despoiat în parte de vechea sa moştenire;
- cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă, va sosi şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin alipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit veşnic credinţa, că marele vis al neamului se va înfăptui când toate ţările române dintre Nistru şi Tisa se vor uni într-un stat naţional unitar.
”Ceasul acesta mare a sunat. Astăzi când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor săi Aliaţi, s-a întronat în lume principiul de dreptate şi umanitate pentru toate neamurile, şi când în urma loviturilor zdrobitoare Monarhia Austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei şi s-a prăbuşit iar neamurile încătuşate în lanţurile ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, primul gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre; Drept aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind singurii învestiţi cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale:
Hotărâm Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile sale hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
La 28 iunie 1940 partea de nord a Bucovinei, precum și cea mai mare parte a județului Dorohoi, cunoscută și sub numele de ținutul Herța, au fost anexate de către fostul imperiu sovietic, concomitent cu anexarea Basarabiei.
La acest popas aniversar, când readucem în memoria națiunii actul Unirii Bucovinei cu Patria mamă România înfăptuit la 28 noiembrie 1918, aducem un pios omagiu marilor spirite naționale care au fost la înălțimea acelui moment astral.
Bucovina este România!”.
