Puneţi faţă în faţă curajul miilor de basarabeni care, de câteva săptămâni încoace, votează şi semnează pentru unirea cu România, şi pasivitatea bleagă a preşedintelui Iohannis, complet indiferent faţă de soarta Republicii Moldova.
Din 2015, actualul şef al statului n-a mai trecut pe la Chişinău. În Basarabia, a stat două zile. În Israel, în 2016, a stat şase zile.
De peste doi ani, preşedintele Iohannis nu a mai avut discuţii bilaterale nici cu preşedintele Republicii Moldova, nici cu premierul. Este o ruptură fără precedent din 2001 până azi.
Pe de altă parte, în anul de graţie 2018, circa 40 de localităţi de peste Prut au semnat „Declaraţia de Unire cu România”. Este modul prin care românii din Republica Moldova vor să marcheze centenarul Unirii. Cine crede că acesta este un gest formal, greşeşte profund. Peste Republica Moldova se întinde umbra Moscovei, iar cei care au curaj să sfideze Rusia îşi asumă riscuri serioase, de la represiuni sub forma unor sancţiuni administrative la pedepse chiar mai grave. Iar „pragmaticilor” care mă vor întreba care sunt consecinţele unor astfel de declaraţii le spun că astfel de gesturi, aparent mici, aparent formale, au schimbat lumea. Pe măsură ce declaraţia de unire va fi semnată de tot mai multe localităţi, va creşte presiunea asupra politicienilor pentru ca aceştia să facă paşi concreţi în această direcţie.
Revin şi vă invit din nou să comparaţi curajul basarabenilor cu indiferenţa lui Klaus Iohannis. Omul este cel mai mare specialist de pe planetă în a explica de ce nu poate să facă nimic. Rezultatul este că banda lui Dragnea a văzut terenul lăsat liber de Administraţia Prezidenţială şi acum se grăbeşte să-l ocupe. Gabriela Firea va merge la Chişinău în martie, iar premierul Dăncilă a anunţat la rândul ei o vizită în Republica Moldova. Vor urma declaraţii patriotice sforăitoare, dar nu cred că mai este cineva atât de naiv încât să nu înţeleagă că banda de corupţi condusă de Dragnea face jocul Moscovei. Dacă aceşti indivizi vor gestiona relaţia cu Chişinăul, vor face mult rău proiectelor de unire şi de integrare a Basarabiei în spaţiul UE.
Eu sper ca, măcar din 2019, România să aibă un preşedinte care să facă o prioritate din reunificarea cu Basarabia. Deocamdată, Congresul SUA, care miercuri a votat o rezoluţie în sprijinul Republicii Moldova în care cere retragerea trupelor ruseşti, pare a fi mai preocupat de soarta Basarabiei decât oficialii de la Bucureşti. Un preşedinte dedicat reunificării ar fi avut cel puţin un consilier de stat care să pregătească acest moment. Spun „cel puţin” pentru că ar fi nevoie de un consilier prezidenţial şi de o comisie multi-disciplinară care să pregătească acest pas uriaş. Cât despre guvern, ce să spun? Dragnea a inventat vreo patru sau cinci miniştri de Externe sub diferite denumiri, dar care taie frunze la câini sau îşi urmăresc interesul personal. Este nevoie de înfiinţarea urgentă a unui minister al reunificării, care să înceapă, pas cu pas, sistematic, reconstrucţia unei Românii în care să trăiască şi fraţii noştri din Basarabia. Ar fi o măsură simplă, elementară, dar pentru asta trebuie să înlăturăm un guvern ultra-corupt, care face jocul Moscovei, şi să-l invităm la pensie pe preşedintele care îi este complice, cel puţin prin pasivitate.
Autor: George Mioc, pentru Știripesurse.ro.
