Săptămâna trecută au avut loc două evenimente istorice : MAREA ADUNARE CENTENARĂ în PMAN, la Chișinău, și votarea în Parlamentul României a „Declaraţiei pentru celebrarea unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România, la 27 martie 1918”.
Comentariile au curs gârlă, de tot felul, și acest lucru este unul foarte bun. UNIREA trebuie să devină un subiect central de discuție! Restul e secundar, restul vine de la sine. Adevărul, vorba aia deșucheată (urâtă și rău mirositoare, trebuie s-o recunoaștem), e ca rahatul: iese întotdeauna la suprafață.
Au fost de la început PSRM-iştii, în frunte cu Dodon însuși, care au scris că MAC a fost un rateu, prezentând poze de la începutul zilei în care lumea abia se aduna. Și e bine, căci asta a adus în prim plan subiectul participării. Și s-a văzut ca au fost mulți! Probabil chiar mai mulți decât la cel mai mare meeting de protest împotriva corupției. Și încă o mare și enormă diferență, cea mai esenţială: acești oameni au venit singuri, din propriile convingeri și idealuri, nu aduși cu „marşrutca” pe bani.
Apoi s-a vorbit despre acei care au vorbit de la tribună. Că cică-s așa și pe dincolo. Și e bine că s-a vorbit. Dar pe mine mai mult mă interesează acum acei din piață, nu acei din tribune. Și poate chiar mai mult decât acei din piață, mă interesează acei care nu au venit la MAC. Să știți că „acei din tribune” nu sunt importanți. Ei vor urma masele, trendul, ratingul, sondajele, curentul, valul, vântul… Și se vor bate înde ei care e mai lider, disputându-și întâietatea istorică, valorică, al cui ideal e mai cristalin și al cui buzunar e mai gol sau cel puțin mai onest. Ei întotdeauna au fost acolo, sunt și astăzi și întotdeauna vor fi. Nu la ei trebuie să ne gândim, ci să ne gândim bine la ceea ce vrem noi. Apoi să studiem bine acest insectariu ca să înțelegem care-i gândac de colorado, care-i căpușă, care-i gunoier, cărăbuș de mai sau licurici. Și să fim atenți, dar foarte atenți!, la mimicrie.
Apoi s-a vorbit despre ceea ce nu s-a vorbit de la tribună. Cică lucruri esențiale nu au fost spuse. Și e bine că s-a vorbit. E o ocazie pentru ca aceste lucruri esențiale să fie spuse de acei care nu le-au auzit de la tribună. În contextul Unirii.
Apoi s-a vorbit despre faptul că nu cu vorbe se face Unirea. Cică faptele contează. Pașii mici. Și e bine că s-a vorbit. E bine că s-au și anunțat propuneri pentru „fapte concrete” pentru a apropia Unirea! Nu-i asta frumos și, fără îndoială, util? Pentru a înfăptui Unirea!
Apoi s-a vorbit că la București nu a fost votată Unirea. Bineînțeles că nu a fost. Dar în acel text scrie negru pe alb: „…România şi cetăţenii ei sunt şi vor fi întotdeauna pregătiţi să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetăţenilor Republicii Moldova, ca o expresie a voinţei suverane a acestora”.
Apoi s-a vorbit mult despre faptul că Dragnea a declarat că vrea Unirea. S-a vorbit că Dragnea ar vrea să-și unească forțele cu Plahotniuc. Și e foarte bine că s-a vorbit! Nu e o dovadă în plus că suntem la fel? Și în bine, dar, mai ales, în rău? Avem aceleași hibe… Acum, dacă tipii aceștia chiar vor înfăptui Unirea, ceilalți, curați ca lacrima, mai curați chiar: „apă distilată” unii, de vezi printre ei de curați ce sunt, îți vine a trece prin ei de străvezii ce par (Știți ca sticlele alea proaspăt curățate de la mall? Nu vi s-a întâmplat niciodată să dați cu capul? Să știți că tare mai doare… Păzea!), ce vor face? Cum își vor suporta ei existența transparentă când pe „firmamentul naţiunii” vor sta falnic înscrise două nume: Dragnea, Plahotniuc & Co.? Și nu va fi rușinea lor, ci gloria întru secole…
Rușinea va fi a noastră a tuturor. Rușinea celor care au tăcut, și a celor care au tăgăduit, și a celor care au pus „batiste pe ţambal”, și a celor care au căutat timpul pierdut zicând mereu „nu e timpul”, și a celor care nu au făcut nimic zicând „nu așa se face”, și a celor care se tem de „marile puteri” cerându-le, rușinos, acceptul în toate, demonstrându-și astfel zi la zi nimicnicia.
Așa că, frații mei, jubilați!, vorbiți!, cobiți!, indignați-vă!, că e de bine ! UNIREA este unicul subiect demn de discutat astăzi în Republica Moldova. Restul e batere de apă-n piuă. Eu am încercat: mi s-a tocit piua…
Sursă: Blogul lui Vitalie Vovc
