Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, oferă într-un comunicat de presă mai multe detalii legate de descinderile agenților Serviciului de Securitate al Uncrainei (SBU).
Precizările lui Vasile Tărâțeanu:
În data de 11 iunie 2018, între orele 11.00 şi 14.55 (conform procesului-verbal), un grup de 12 colaboratori ai Direcţiei Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU)în regiunea Cernăuţi şi 2 martori, au efectuat, încălcând Hotărârea judecătorească care prevedea, nominal, un grup de numai 7 oameni, o percheziţie la sediul Centrului Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi şi în Librăria “Mihai Eminescu”, situată în acelaşi imobil (str.Kobîleanska nr.9). Facem precizarea că Centrul nostru este un ONG al românilor din Ucraina, înregistrat conform legislaţiei ucrainene.
Pentru a da o mai mare greutate acţiunilor întreprinse, SBU afişează pe website-ul centralei sale din Kiev, la orele 10.47, în data de 11.06.2018, un comunicat ambiguu despre efectuarea percheziţiei, menţionând ca deja stabilită existenţa “cărţilor tipărite în scopul de a face propagandă omagierii pe teritoriul Ucrainei a 100 de ani de la formarea României Mari”, deşi încă nu s-a dat vreo decizie a instanţei de judecată în acest sens. De altfel, ştirea SBU privind percheziţia a apărutcu… 13 minute înainte ca percheziţia să fi început!
Anume cu trimitere la comunicatul de presă sus-menţionat al SBU în aceste zile suntem supuşi unui adevărat linşaj mediatic în mass-media ucraineană, un motiv în plus de a reacţiona cu prezentul comunicat al Centrului.
La data de 22 mai 2018, ca urmare a celor expuse mai sus, a început urmărirea penală in rem, conform art.110, alin.1 din Codul Penal al Ucrainei.
Percheziţia a fost efectuată în baza Deciziei Judecătoriei raionului Şevcenko a oraşului Cernăuţi din 06.06.2018, la solicitarea Direcţiei SBU din regiunea Cernăuţi. Obiectul percheziţiei, conform solicitării SBU şi a Deciziei instanţei, a fost „identificarea şi ridicarea hărţilor geografice, a literaturii, ziarelor, înscrisurilor, agendelor, a stik-urilor de memorie, harddiscurilor externe, CD-urilor optice, care conţin îndemnuri la acţiuni în vederea modificării hotarelor teritoriale sau a frontierelor de stat ale Ucrainei, la violarea ordinii constituţionale a Ucrainei”.
Menţionăm că, atât în cererea SBU, cât şi în decizia instanţei de judecată se arată că, prin expunerea în vitrina librăriei, la 13 mai 2018, în timpul Paradei Portului Popular Românesc, a celor două panouri omagiale consacrate Centenarului Unirii, cu imagini ale României interbelice, respectiv, Bucovinei interbelice, în care România cuprindea (între anii 1918-1940) şi teritoriul actualei regiuni Cernăuţi, s-ar fi făcut îndemnuri la modificări de frontieră şi la violarea ordinii constituţionale a Ucrainei. În acest context, nu excludem nici ipoteza că panourile cu pricina au fost doar un pretext pentru violarea sediului Centrului Cultural Român.
În cadrul percheziţiei au fost ridicate de la Centru nu doar cele două panouri, ci şi o serie de obiecte care nu au nicio legătură cu obiectul percheziţiei stabilit de instanţă: notiţe personale, acte de stare civilă şi procuri ale cetăţenilor care urmau să fie traduse de către traducătorul autorizat din librărie, copii xerox ale unor acte personale etc. A fost ridicat întregul tiraj al ziarului Neamul Românesc din luna mai 2018 (câteva sute de exemplare), toate exemplarele revistei Glasul Bucovinei (nr.1/2018), cărţi, cum ar fi Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu (autor Viorel Patrichi), cartea Faţa nevăzută a agresorului (autor Ioan Popa), cartea Conferinţa de Pace de la Paris, revista Mesager bucovinean pe anul 2017 etc.Toate acestea, dar şi altele, ridicate cu toptanul de SBU, sunt lucrări de istorie şi cultură generală. Simpla afişare sau prezentare a României interbelice în lucrări ştiinţifice, în manuale sau lucrări de cultură generală, în calendare, afişe etc. nu poate să constituie acţiune împotriva integrităţii teritoriale a vreunui stat vecin, inclusiv a Ucrainei. Tot aşa cum simpla prezenţă a hărţilor fostelor imperii britanic, spaniol, austro-ungar sau sovietic, sub diferite forme, nu reprezintă automat îndemnuri la refacerea acelor imperii sau tentativă de modificare a frontierelor. Evocarea trecutului istoric, aşa cum a fost, bun sau rău, convenabil unora sau inconvenabil altora, nu prezintă un pericol pentru statul ucrainean şi numai forţele ultranaţionaliste ucrainene, aflate într-o goană furibundă de găsire a duşmanilor ţării, poate să o interpreteze astfel. Credeam că doar ele pot să facă o asemenea interpretare a evenimentelor, dar acum vedem că şi SBU procedează la fel.
Având în vedere cele expuse mai sus, Centrul Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi” respinge categoric şi fără echivoc orice tentativă a autorităţilor ucrainene, inclusiv SBU, de a ne eticheta, inventând motive şi înscenând violări ale Constituţiei, ca separatişti, provocatori etc. Suntem cetăţeni loiali ai statului ucrainean, dar nu vom accepta discriminările pe criterii etnice.
Acţiunile SBU din 11 iunie 2018 se încadrează în categoria atacurilor directe şi indirecte împotriva noastră şi a întregii comunităţi româneşti din Ucraina. Constatăm, din păcate, tendinţa, tot mai des manifestată, a contaminării structurilor statului ucrainean cu ideile şi comportamentul forţelor ultranaţionaliste radicale. Dacă mai înainte atacurile erau cât decât voalate, acum, prin adoptarea Legii Educaţiei din 5 septembrie 2017, constrângerile au devenit făţişe – de la dublul furt al drapelelor de pe frontispiciul Centrului şi compromiterea noastră constantă în mass-media ucraineană, până la ameninţări directe de răfuială fizică cu membrii Centrului, lansate în timpul celor două pichetări întreprinse de„Corpul Naţional”.
Dorinţa firească, legală şi constituţională, a românilor din Ucraina de a-şi păstra şi dezvolta limba maternă, cultura, tradiţiile, identitatea, sunt interpretate deschis ca acţiuni de nesupunere, subversive, îndreptate împotriva statului ucrainean. Cu regret constatăm că nimeni din intelectualitatea ucraineană, nici un “luptător pentru drepturile omului” din Ucraina nu a avut vreo reacţie la aceste grave abuzuri.
Ne dăm seama foarte bine că toate aceste acţiuni ale SBU sunt menite să intimideze – a câta oară! – asociaţiile comunităţii româneşti, să semene frică şi indiferenţă în mijlocul lor, reducându-le la tăcere totală, pentru a crea condiţii de urgentare maximă a ucrainizării şi de acceptare necondiţionată a acesteia.
Cât priveşte drepturile noastre constituţionale, în special cele privind educaţia în limba maternă, cerem cu fermitate să se respecte Constituţia şi angajamentele internaţionale ale Ucrainei, inclusiv art.13 din Tratatul de bază dintre Ucraina şi România, prin care Părţile Contractante s-au angajat să respecte drepturile minorităţilor naţionale.
A pune semnul egalităţii între separatism şi dorinţa etnosurilor minoritare de a-şi păstra identitatea în perioada în care Ucraina aspiră la integrare europeană înseamnă a face un pas îndărăt către practicile de tristă memorie ale KGB-ului, care ştim prea bine că servea un regim totalitar, nicidecum unul democratic. De ce oare imaginea Ucrainei Mari, care cuprinde multiple teritorii actuale ale statelor vecine, tipărită de mai multă vreme şi sub diferite forme pe hărţi din Ucraina şi afişată cu osârdie în diverse mişcări de stradă, nu trezeşte acelaşi interes din partea SBU? Nu cumva vigilenţa organelor SBU e selectivă? Sau pretenţiile teritoriale ale Ucrainei faţă de statele vecine sunt admise în Ucraina? Nu e oare aceasta o dovadă că Serviciul de Securitate al Ucrainei operează cu duble standarde?!
Sugrumarea comunităţii româneşti din Ucraina nu face cinste Ucrainei şi nu poate să bucure România, în condiţiile în care România a fost prima ţară care a ratificat acordul de asociere a Ucrainei la Uniunea Europeană.
Persecutarea, tot mai frecventă şi tot mai concertată, a comunităţii româneşti a atins apogeul. Aşa nu se mai poate !
Facem apel către comunităţile româneşti de pretutindeni să protesteze împotriva unor asemenea abuzuri ale autorităţilor ucrainene.
Solicităm public Preşedintelui Ucrainei, domnului Petro Poroşenko, şi Prim-Ministrului Ucrainei, domnului Vladimir Groisman, să dispună încetarea persecuţiei şi ameninţării făţişe a Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” şi a comunităţii româneşti în ansamblu.
Solicităm Preşedintelui României, domnului Klaus Iohannis, şi Guvernului României să intervină, în baza Tratatului de bază dintre România şi Ucraina şi în temeiul convenţiilor internaţionale privind respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, pentru a determina partea ucraineană să respecte angajamentele asumate şi să asigure comunităţii româneşti din Ucraina condiţiile necesare în vederea păstrării identităţii şi dezvoltării libere pe plan cultural, spiritual şi educaţional.
Solicităm organismelor internaţionale, în special OSCE şi Consiliului Europei, să intervină pentru stoparea atacurilor şi abuzurilor autorităţilor ucrainene şi ale forţelor radicale împotriva comunităţii româneşti”.
