O mulțime de reacții emotive la cronica Mariei Șleahtițchi despre moartea care a așteptat, generoasă, peste patruzeci de minute, pe strada Lech Kaczynski din Chișinău, să vină ambulanța în ajutorul unui cetățean aflat în stare critică. Fiindcă are și moartea graficul ei, nu poate aștepta la nesfârșit, medicul ambulanței sosite prea târziu s-a ales cu misiunea de a constata în mod oficial decesul acelui cetățean nenorocos.
Etajele de jos ca etajele de sus
Dacă guvernarea, prin persoanele ei de vârf, a făcut troc cu soarta unor profesori turci, deportându-i în penitenciarele lui Erdogan, în schimbul unor lucrări de construcție, de reparație a Președinției, de mobilare a cabinetului prezidențial, a unei vacanțe de lux pentru Dodon și familia sa și poate există și alte „daruri” pe care nu le cunoaștem, de ce ne-am aștepta ca la etajele de mai jos ale guvernării să se reacționeze altfel la soarta unui om obișnuit?
Pe de altă parte, nu e neapărat ca medicii să-i imite pe guvernanți, ei dispun de autonomie profesională, au depus jurământul lui Hippocrates și au propria socoteală cu pacienții. Se vede că există deficiențe grave în sistemul sănătății, nu mai mici decât în cel al penitenciarelor, dacă ne amintim cu acest prilej și de moartea lui Andrei Brăguță, domenii care, de altfel, s-au aflat până nu demult sub controlul politic al unui alt partid decât PD.
Mai e nevoie de ceva
E o precizare menită să sugereze că simpla înlăturare a lui Plahotniuc de la putere nu rezolvă toate problemele societății noastre, cum își imaginează unii lideri foarte progresiști de-ai noștri. Mai e nevoie de ceva ce nu a existat de la 1991 încoace, împiedicând construirea unor instituții publice care să funcționeze bine indiferent de putere.
Fiindcă se vorbește în ultimul timp despre necesitatea unei clase politice noi… În 2009 au intrat mulți oameni noi în politică, în special în PLDM, dar și în PL, PD, Moldova Noastră. Și unde sunt ei? Sistemul i-a „asimilat” cu ușurință sau i-a „eliminat” fără niciun efort.
Nu atât de politicieni noi, cât de principii noi e nevoie în timpul de față. Căci numai pe principii noi pot apărea partide noi. Majoritatea partidelor din Republica Moldova, cu unele excepții ale unor partide mici, acționează pe principiile „centralismului democratic”, ca PCUS, sau sunt niște SRL-uri în care liderul de partid are acces la un „sac cu bani”, nu întotdeauna proprii.
Cât de noi sunt partidele noi?
Cât de noi sunt partidele noi? Care dintre noile partide cu șanse electorale pot fi considerate noi în adevăratul sens al cuvântului, adică finanțate în mod transparent și organizate pe principii europene? PPDA? Știe cineva de unde ia Năstase banii și cine trage sforile în partid, „măturându-i” pe cei indezirabili, așa încât toată „echipa” pepedaiștilor s-a redus la trei persoane?
PAS? Da, dacă judecăm după modul de finanțare. Dar decizia de a-l sprijini pe Năstase în alegerile din Chișinău a venit din afara partidului, cu mijlocirea unei fundații dubioase, finanțate, dacă e să credem serviciilor secrete poloneze, de ruși.
Autor: Nicolae Negru
