Găgăuzia. O regiune autonomă în sud-vestul Republicii Moldova. Nici 150 de mii de oameni, ce vorbesc o limbă turcică, dar care comunică mai ales prin intermediul rusei. Și totuși, limba română pare să aibă aici tot mai mare căutare, se arată într-un reportaj realizat în cadrul proiectului Balkan Investigative Reporting Network (BIRN).
Comrat, capitala a ceea ce oficial se numește Unitatea Teritorial Administrativă (UTA) Găgăuză. Sau Avtonom Territorial Bölümlüü Gagauziya, în limba găgăuză. O regiune autonomă situată în sud-vestul Republicii Moldova, foarte aproape de granița cu România.
Pe aleea din parcul central al acestui cel mai important oraș din Găgăuzia, statuia poetului național Mihai Eminescu stă față în cu cea a dictatorului kazah Nursultan Nazarbaiev. Dar totuși umăr la umăr cu celălalt romantic neînțeles de semenii vremurilor lor, poetul rus Aleksandr Pușkin.
Imaginea surprinde parcă chintesența întregii Basarabii, țintuită de mai bine de două secole între lumea europeană și cea asiatică, asezonată cu condimentele perioadei sovietice.
Cu toate aceastea, în acest sfârșit de toamnă soarele strălucește și la Comrat, acolo unde poeții stau față în față cu oamenii de stat de prin mai tot spațiul ex-sovietic, într-un tablou ciudat, greu de înțeles astăzi, mai ales pentru vecinii români, la doar câteva zeci de kilometri de granița comună a Moldovei și României. Oamenii sunt degajați și zâmbesc. Unii dau binețe, chiar dacă o fac în limba rusă: „Privet!”(salut-n.r.).
Aici, la Comrat, se regăsește o lume pestriță, din care ar trebui să înțelegem că găgăuzii sunt un neam turcic creștin ortodox, cetățeni ai R. Moldova și în marea lor majoritate filoruși, cel puțin în grai și mentalitate. Acesta este tabloul imagologic pictat în mintea unui român care are cunoștințe minime despre această regiune autonomă din R. Moldova. Însă, o parte dintre aceste preconcepții se sparg atunci când pătrunzi în esența vieții cotidiene din UTA Găgăuză.
În 1994, Chișinăul a acordat autonomie teritorial-administrativă Comratului, pentru a stinge un focar de naționalism local aprins de Moscova și întreținut de abordarea greșită a Chișinăului. Chestiunea nu a fost tratată atunci cu suficient de multă diplomație, poate sub imperiul situației tensionate creată cu doi ani mai devreme de războiul cu regiunea separatistă transnistreană.
Era rezultatul unei situații geopolitice complexe, care a divizat populația R. Moldova pe criterii etnice, cu largul concurs al Moscovei, care a mers întotdeauna pe o politică de fragmentare etnică, ghidându-se după principiul „dezbină și cucerește”.
Citiți AICI MAI DEPARTE REPORTAJUL INTEGRAL.