Am impresia ca multi in Moldova privesc cu mihnire, ingrijorare si poate chiar cu dezgust la certurile aparent intermiabile dintre “aliatii” de la guvernare. Banuiala multora ar fi ca aceste certuri nu aduc nimic bun Moldovei, ca pun sub un mare semn de intrebare “povestea de succes” moldoveneasca, ca riscam sa calcam pe grebla ucraineana (sau georgiana) si ca astfel s-ar pava drumul pentru reintoarcerea comunistilor la putere, etc. In opinia multora, ciomageala verbala dintre Vlad Filat si Vlad Plahotniuc nu ar fi altceva decit punctul culminant al unei lupte (semi)haiducesti unde cei care n-au vor sa puna mina pe avutul celor pricopsiti… In viziunea multora, gunoiul nu trebuie sa fie scos afara din casa si ca protagonistii acestui ambuteiaj politic ar trebui sa discute cumintei, feriti de ochii lumii, si sa ajunga la un “compromis” intre ei… Nu prea inteleg aceasta manie pentru a baga totul sub covorul tacerii… Or “gunoiul” asta nu se afla doar in “casa” unora. Casa aceasta se numeste Republica Moldova si e bine sa avem discutii publice despre problemele care apasa pe umerii intregii societati. Recomand un post foarte sanatos scris de colegul nostru Vitalie Sprinceana, una din putinele atitudini sanatoase pe aceasta problema. Dau doua citate:
– “Partea (relativ) frumoasă a acestui urât război de bârfe e că acesta se joacă în public. Nu cu automatul Kalashnikov în pădurile de la Orhei, cum se făcea în veselii ani ai începutului de tranziție. Nici în cabinetul lui Vladimir Voronin ori la reședința acestuia de la Condrița, cum se făcea în anii când Partidul Comunist avea plăcinta…În fine, războiul a ieșit, din fericire, și de sub masca ”dialogului despre principii și valori” purtat după termopanele de la Nobil Club acu niște luni în urmă.”
– “La limită am putea specula că electoratul și opinia lui publică ar avea doar de câștigat din acest război retoric. Pentru că s-ar întări mai mult ca oricând. Pentru că ar aduna importanță. Pentru că ar putea deveni exact arbitrul puternic și controlorul spațiului politic. De care avem nevoie. Cearta dintre Plahotniuc și Filat ar putea face mai mult bine societății civile decât sutele de granturi ale donatorilor internaționali…”
Eu as merge chiar mai departe si mi-as asuma riscul sa nu-i pun pe acelasi cintar pe cei doi Vlazi din motiv ca, chipurile nimeni nu a adus “probe” si ca ambii au “pufusor pe botisor”. In aceasta inclestare, i-as da dreptate premierului Filat. Problema e ca daca in cazul lui Filat este vorba de anumite dubii ce tin de trecut, in cazul lui Plahotniuc este vorba de PREZENT. Nu e nimic de mirare ca totul a sarit in aer dupa revenirea lui Filat din Occident si dupa alegerile locale, or se pare ca cutitul a ajuns la os iar timpul pentru ‘compromisuri’ (combinatii) a cam trecut si trebuie sa trecem de la vorbe la fapte. Eu inteleg ca marea parte a oamenilor de afaceri au facut “primul milion” in mod mai mult sau mai putin legal, dar la un moment dat trebuie de trecut in cimpul legii! Iar asta e problema cu Plahotniuc… Mie nu-mi trebuie ‘probe’ ca sa trag anumite concluzii… nu sint judecator… Mi-i suficient sa vad ce joc face Plahotniuc si compania, incercind sa tina sub control reforma justitiei, sa mentina mina pe sectoarele profitabile ale economiei si sa mulga in continuare Moldova asa cum a facut-o pe timpul comunistilor. Sa reamintesc in acest context ce melodie fredona Marian Lupu acum trei ani in privinta lui Plahotniuc?! (vedeti ce spunea despre “curtea domneasca” in dezbateri cu Dodon, dc nu gresesc). Vedeti analizele lui Veceslav Ionita… Vedeti ce spunea Oazu Nantoi (care banuiesc din aceste cauze a parasit PD-ul!) la o emisiune recent (fabrika, 4 iulie) despre schemele prin care se fac bani in sectorul energetic, metalul etc. Tot in acea emisiune, Anatol Taranu zicea ca societatea ar fi oarecum dispusa sa inchida ochii la anumite chestii, probabil asa si este, dar mai intii de toate oameni ca Plahotniuc trebuie sa lase in trecut ceea ce trebuia demult sa fie trecut! Ori sa lase politica…
In concluzie as vrea sa spun ca sperietorile cu revenirea comunistilor la putere is uneori benefice pentru consolidarea fortelor democratice, insa in cazul asta cred ca nu e potrivit… Or cum putem sa democratizam Moldova? cu ochii inchisi? pe intuneric?… Ca doar in popor se stie, nu e a bine sa scoti noaptea gunoiul din casa…
P.S. nu fac partizanat politic si niciodata n-am facut. e doar o atitudine pe care as considera-o fireasca…
Sursa: Laborator de analiza politica si relatii internationale
