De când România sprijină ritualic Republica Moldova în „parcursul său european” (fosta „integrare europeană”), Chişinăul a ajuns mai departe ca oricând de Uniunea Europeană. Nu numai ca în ultimii ani nu mai crede nimeni ca Republica Moldova va intra vreodată în UE, dar niciun om sănătos la cap din Comisia Europeană sau din conducerea vreunui stat membru (cu excepţia comicei Viorica Dancilă) n-ar accepta să stea în aceeaşi cameră cu vreun oficial de la Chişinău, nici măcar pentru cinci minute, scrie într-un editorial publicat pe Ziare.com Petrişor Peiu, expert în economie al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN).
Nicăieri în Europa nu mai există un stat precum Republica Moldova. Un stat de carton, cu instituţii de carton, cu legi de carton şi cu politicieni de carton.
Republica Moldova este condusă de un om care nu este nici preşedintele ales prin vot, nici prim-ministrul votat de parlament; Republica Moldova este condusa de cineva care îi numeşte pe aceştia din palatul sau de cleştar, ca şi pe multi alţii: preşedinte de parlament, miniştri, judecători, procurori, şefi de vamă sau de televiziune, toţi au fost numiţi de un singur om. Acest om are drept de viaţă şi de moarte asupra a peste 3 milioane de oameni.
Politica sa este brutal de simplă; a oferit fiecărui politician cu funcţie din cele două partide aliate (PLDM şi PL) o opţiune simplă: să fie cumpărat sau să fie arestat. Majoritatea (21 de deputaţi, de exemplu) au ales prima opţiune; cei puţini care au ales a doua opţiune se mulţumesc, acum, după eliberarea provizorie, să fie şantajaţi cu reîntoarcerea în celulă. Aceeaşi opţiune a stat si pe masa celor „aleşi” în fruntea unor instituţii precum Banca Naţională, CSM, Curtea Constituţională etc. Şi rezultatele se văd: până şi apropiaţii săi îl alintă (în lipsă, evident) cu apelativul „Sătănel”…
Citiţi aici articolul integral.
