Analistul Dan Dungaciu consideră că Rusia are o miză mai periculoasă în Republica Moldova decât proiectul „pro-Rusia”: proiectul „pro-Moldova”, asumat de PDM-ul lui Vladimir Plahotniuc și de PSRM-ul lui Igor Dodon, iar cei de la București care cred că Rusia a pierdut în alegerile parlamentare din Republica Moldova, se înșală.
„A spune asta (n.r. – că Rusia a fost învinsă la Chișinău) înseamnă a merge după fentă. Dacă e să comparăm scorul de acum obţinut de PSRM (35 de locuri în parlament) cu cel de la alegerile din 2014, vom sesiza că atunci partidul pro-rus a lui Igor Dodon a luat 20,5%, respectiv 25 de locuri în parlament, deci mai puţin cu 10 mandate decât în 2019 (pe un sistem electoral care i-a dezavantajat în 2019 faţă de cel din 2014). Unde e, atunci, înfrângerea Rusiei în 2019? Cei care vorbesc despre o prezumată înfrângere a Rusiei în R. Moldova se referă, tacit, la altceva, respectiv la comparaţia cu alegerile prezidenţiale din 2016 în care Igor Dodon a câştigat cu 52% şi a devenit preşedinte. În general, e riscant să compari mere cu pere, dar, chiar şi aşa, adică comparând alegeri prezidenţiale cu alegeri parlamentare, lucrurile tot nu se leagă. În primul rând, victoria din 2016 a candidatului Igor Dodon – când se spune că Rusia a câştigat – a fost obţinută cu sprijinul nemijlocit şi indubitabil al reţelei mediatice şi a infrastructurii de partid a lui Vladimir Plahotniuc şi a Partidului Democrat (PDM) condus de acesta. Mobilizarea acestor structuri împotriva candidatului pro-european Maia Sandu este notorie, evidentă şi incontestabilă. De la acuze incalificabile şi nereproductibile împotriva acesteia până la o campanie mediatică prin care aceasta va aduce – odată aleasă preşedinte – circa 30 000 de sirieni la Chişinău – totul a fost utilizat.
Concluzia este evidentă: nu doar Moscova a învins în 2016, ci Moscova plus sprijinul nemijlocit din campanie al lui Vladimir Plahotniuc. Iar dacă în 2019, la alegerile parlamentare, a fost, chipurile înfrântă, Rusia a fost „înfrântă“ tot cu ajutorul lui Vladimir Plahotniuc, care a extras din zestrea de voturi a socialiştilor voturile pentru Partidul lui Ilan Shor (personaj inventat şi ţinut în lesă de PDM), deci circa 10% de vot care în 2016 a mers la Igor Dodon. Adăugaţi la asta voturile PDM care nu au mai mers acum la PSRM-ul lui Igor Dodon – cum au mers în 2016 la candidatul prezidenţial Igor Dodon – şi veţi avea tabloul complet.
Prin urmare nu e vorba în primul rând de Rusia aici, ci de aranjamente politice interne, nu e clar în ce măsură şi ce fel acceptate de Moscova, care au decis rezultatul. Aceste aranjamente politice interne (Binomul Plahotniuc-Dodon) sunt de fapt cele pe care trebuie să le înţelegem şi să le descifrăm dincolo de Prut şi, mai ales, atitudinea de toleranţă a Rusiei în raport cu acestea.
În sine, cifrele parlamentarelor nu ne spun nimic relevant.”, explică Dan Dungaciu.
