În anul 2032 voi ieși la pensie, all going well, și împreună cu mine va atinge vârsta de pensie o generație de aproximativ 400.000 de români; această generație va fi înlocuită, pe piața muncii, cu una de sub 200.000 oameni. Teoretic, contribuțiile a câte două generații de câte 200.000 de români (de două ori mai puțin decât astăzi) vor trebui să plătească pensiile câte unei generații de 400.000 de români. Misiune imposibilă. Generația mea nu va putea să își primească pensia cuvenită, cam începând cu anul 2035. Toți politicienii care conduc astăzi țara știu foarte bine acest lucru, dar ocultează total fenomenul, luptându-se în schimb să ocupe diversele parchete cu armatele fidele de procurori.
Jumatate din generația mea este plecată să construiască capitalismul în Canada sau Statele Unite. Armate de ingineri români excepționali automatiști, electroniști, mecanici, de aeronave populează firmele europene și nord-americane, 15.000 de medici români- vârfurile generațiilor lor – tratează bolnavii francezi, germani sau englezi, mii de arhitecți români proiectează casele nemților sau ale britanicilor.
Asist, mut de durerea unui vis urât, cum aproape toți cunoscuții mei fac eforturi supra-omenești să își trimită copiii la „studii în străinătate”, de unde nu se mai întoarce nimeni. Universitățile noastre se întrec să organizeze „târguri educaționale”, de unde universități mediocre din Danemarca sau Olanda pleacă cu mii de adolescenți români isteți spre cețurile friguroase ale Nordului, cu toamnă eternă. Cei mai buni dintre noi pleacă din țară, reducând la zero șansele să înlocuim vreodată locurile de muncă cu productivitate și salarii reduse de la hypermarket-uri și fabrici de cablaje cu locuri de muncă cu productivitate și salarii mari de la fabrici de roboți sau din centre de IT…
Pe 26 mai 2019 nu vom vota nici pentru demiterea guvernului PSD, nici pentru a arăta lumii că „România merită mai mult”; nu vom vota nici pentru a nu mai avea „penali” în funcțiile publice, nici pentru a fi „uniți în Europa”, nici măcar pentru a demonstra globului pământesc ce „mândri suntem că suntem europeni” și nici pentru a „respecta România”. Nu, nu vom vota nici pentru Laura Codruța Kovesi, nici pentru Augustin Lazar, nici pentru Adina Florea, nici măcar pentru Tudorel Toader.
Faptul că partidele românești primesc 100 de milioane de euro din impozitele și taxele noastre pentru a ne vinde asemenea inepții semnifică o decădere intelectuală fără echivalent în ultima sută de ani în România.
Autor: Petrișor Peiu
