† VENIAMIN
prin harul lui Dumnezeu
Episcopul Basarabiei de Sud
Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi
preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul
Episcopiei Basarabiei de Sud
HAR, PACE ŞI BUCURIE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI ARHIEREȘTI BINECUVÂNTĂRI!
„… Acum toate s-au umplut de lumină. Cerul, și pământul, și cele de sub pământ”.
(Canonul Învierii)
Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,
iubiţi credincioşi şi credincioase,
Hristos a înviat!
Noaptea Învierii este plină de lumină și de bucurie, este plină de iubirea sfântă și jertfelnică a lui Dumnezeu pentru noi, pentru că a Înviat Hristos! Această atmosferă de bucurie este pretutindeni, fiind izvorâtă din taina Crucii și trăirea Bisericii, din glasul preotului care la începutul slujbei Învierii, în miez de noapte, ne cheamă să venim și să luăm lumină: Veniți de luați lumină!
Această strigare ne trezește dorul de Dumnezeu și ne amintește de perioada Postului Mare, când, la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, am auzit de multe ori această chemare și ni s-a spus că lumina lui Hristos luminează tuturor. Acum, în noaptea Învierii, întreaga creație este chemată să vină și să ia lumină, este chemată să nu mai umble prin întunericul veacului acestuia, ci să fie în lumina lui Hristos, care ne descoperă că El este Lumina lumii și cei care îi vor urma nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vieții (Ioan 8,12). Putem înțelege acest adevăr când suntem prezenți în Biserică, atunci când întreaga noastră ființa este pătrunsă de glasul Îngerului care ne vestește, prin preotul slujitor, că Hristos a înviat și ne face să depășim frica de moarte, frica adusă de întunericul păcatului și lipsa comuniunii.
Slujba Învierii este una dintre cele mai frumoase și profunde, plină de imagini care ne fac să înțelegem semnificația Praznicului Învierii, iar cântările ei ne prezintă luminarea ca un act de curățire și purificare a simțurilor așa cum vedem și în cântarea I a Canonului: să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiata lumină a Învierii. Din această cântare înțelegem că trebuie să ne pregătim pentru a primi pe Hristos, să ne sfințim viața și să lepădăm pe omul cel vechi, fiindcă Adam cel Nou ne-a scos din moarte la viață și ne-a înălțat de pe pământ la cer. El s-a făcut om pentru ca pe oameni să-i facă asemenea Lui prin har. Nu putem trăi plenar această bucurie a Paștelui fără iertare și iubire care izvorăsc din credința în Hristos, așa cum vedem în îndemnul final al canonului: Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere.
Iubiți frați și surori în Hristos,
Trebuie să înțelegem că prin jertfa și moartea Lui noi suntem răscumpărați din robia morții și a păcatului, El ne-a împăcat cu Dumnezeu, fiind începutul tuturor în toate, cum ne arată Sfântul Apostol Pavel: El este începutul, întâiul născut din morți, ca să fie El cel dintâi în toate. Căci în El a binevoit Dumnezeu să se sălășluiască toată plinătatea și printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale (Coloseni 1, 18-20). Hristos unește cerul cu pământul și face pe cei muritori nemuritori, pentru a-i înălța la Dumnezeu și a ne arăta că prin Cruce a venit bucurie la toată lumea, așa cum noi cântăm în fiecare duminică la Utrenie.
Astăzi suntem chemați să ne luminăm și să venim la o viață nouă, la viața izvorâtă din cunoașterea singurului Dumnezeu adevărat, şi a lui Iisus Hristos (Ioan 17,3), la viața adusă de Biruitorul morții, care ne-a izbăvit din moartea păcatului și vrăjmășia cu Dumnezeu. Astăzi prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începutul altei vieți, al vieții izvorâte din Înviere și din credința în Hristos, care ne-a zis că cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac (Ioan 11,25-26). Așadar, viața de aici, existența noastră biologică nu se sfârșește în mormânt, ci ea depășește granițele acestei lumi și ne dă speranța că la învierea cea de obște toți vom învia și vom ieși cei care au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândirii (Ioan 5, 28-29). De aceea, noi suntem chemați să umblăm în lumina credinței cu nădejdea vieții celei adevărate și a faptelor bune, să înțelegem că fiecare zi este o nouă biruință a vieții și un pas spre Învierea cea de obște, fapt pe care îl desprindem și din ultima cântare a Canonului prin care Îl rugăm să ne dea nouă să ne împărtășim mai adevărat cu El în ziua cea neînserată a Împărăției Lui, de Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu, de Paștile cele Preasfințite – Hristos.
Așadar, din cuprinsul cântărilor din Canonul Învierii, dar și din troparul Învierii pe care l-am auzit cântându-se de multe ori în această seară, vedem că Domnul Hristos a înviat din morți, cu moartea Sa moartea călcând și dăruind viață celor din morminte. Acest fapt ne face să înțelegem cuvintele Bisericii care ne cheamă mereu să ne înnoim viața, ne cheamă să lucrăm cât este lumină și să fim fii ai luminii, arătându-ne că Iisus Hristos este același ieri, astăzi și în veac (Evrei 11,3) și rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor (Matei 28,20). El, Hristos -Domnul, ne-a trecut pe noi din moarte la viață și de pe pământ la cer, cei ce îi cântăm cântare de biruință. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndemnă să prăznuim, dar, praznicul acesta în care a înviat Domnul. A înviat, și cu El a înviat întreaga lume. El a înviat, sfărâmând lanțurile morții. Ne-a înviat pe noi, sfărâmând lanțurile păcatelor noastre.
Dreptmăritori creștini,
Ziua învierii este dar de lumină și putere izvorâte din iubirea și sfințenia lui Hristos, cel care a biruit păcatul și moartea în trupul Său și ne dă și nouă puterea ca să biruim păcatele și să căutăm sfințenia vieții. El ne ajută să fim demni și să învingem ura și violența prin iertare și egoismul și zgârcenia prin milostenie și dărnicie, luminându-ne Calea pe care trebuie să mergem.
Lumina Învierii ne ajută să înțelegem că trebuie să-i iubim pe toți semenii noștri și să conlucrăm pentru afirmarea valorilor vieții și ale credinței în societatea noastră divizată pe alte criterii și orientată spre valori perene.
Sărbătoarea Învierii Domnului din anul 2019, dedicat omagierii satului românesc în Patriarhia Română, să fie pentru noi prilej de afirmare a valorilor credinței și a spiritualității noastre ortodoxe strămoșești, de evaluare a frumuseții vieții din casele bunicilor noștri și de păstrare a tradițiilor pascale, de înnoire a puterilor spirituale pentru afirmarea identității creștine și de încurajare pentru promovarea culturii vieții și a frumosului.
Aș vrea să pun la sufletele dumneavoastră îndemnul pe care Sfântul Ioan Gură Aur l-a rostit cu prilejul acestui praznic în urmă cu 1700 de ani: Să nu facem, dar, vă rog, de rușine o astfel de sărbătoare, ci să avem cuget vrednic de darurile date nouă de harul lui Hristos. Să nu ne îmbătăm, să nu ne îmbuibăm, ci, gândindu-ne la dărnicia Stăpânului nostru, că a cinstit la fel și pe bogați și pe săraci, și pe robi și pe slobozi, că a revărsat peste toți îndeobște darul Său, să-I răsplătim Binefăcătorului nostru pentru dragostea ce ne-a arătat-o. Iar o răsplată îndestulătoare este o viețuire plăcută Lui, un suflet treaz, un suflet veghetor.
Sărbătoarea și praznicul acesta nu au nevoie de bani, nici de cheltuieli, ci numai de voință și de suflet curat. Nimic trupesc nu se vinde aici. Toate sunt duhovnicești. Predicarea cuvintelor dumnezeiești, rugăciunile și binecuvântările preoților, împărtășirea cu Dumnezeieștile și Sfintele Taine, pacea, unirea; toate daruri duhovnicești vrednice de dărnicia Dăruitorului. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbătorile împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 153).
În aceste zile luminoase de sărbătoare să aducem Lumina Învierii în casele celor dragi nouă, dar și în casele celor aflați în suferință, în casele celor care nu-și au copiii sau părinții lângă ei, precum și în mijlocul altor oameni aflați departe de casă, care nu simt bucuria Praznicului din cauza însingurării și a înstrăinării, descoperindu-L tuturor pe Hristos cel înviat, care alungă suferința și aduce bucurie și pace la toată lumea, precum a dăruit femeilor mironosițe și apostolilor, alungând frica din inimile lor.
Dorim ca Sărbătoarea Învierii Domnului să vă aducă tuturor pace și bucurie, sănătate și mântuire, adresându-vă salutul pascal: Hristos a înviat!
Al vostru către Hristos-Domnul pururea rugător și de tot binele voitor, cu părintești binecuvântări,
† VENIAMIN
Episcopul Basarabiei de Sud
