Cadrele de conducere din Basarabia, în timpul primei ocupații sovietice, erau persoane agramate, aduse din Rusia, Ucraina și RASS Moldovenească.
La data atacului sovietic mișelesc împotriva României, în sistemul de lagăre și pușcării al URSS, denumit gulag, își ispășeau pedeapsa două milioane de cetățeni. Alte câteva milioane, oameni nevinovați, erau forțați să muncească în regim de deportare. În doar trei ani, au fost executați prin sentințe improvizate și îngropați fără urmă sau în gropi comune circa un milion de oameni. Așa arată doar cifrele oficiale. În realitate, cercetătorii au descoperit mule alte victime ale odioasei poliții sovietice NKVD. Și aici apare o simplă întrebare: cum e posibil ca un regim, care-și omora sau își ținea prin temnițe milioane de cetățeni, să aducă eliberare altor popoare?
Imediat după ce a intrat pe pământul României, agresorul a tratat populația Basarabiei cu ostilitate, neglijând tradițiile, istoria și alte valori ale băștinașilor. În doar câteva zile, au fost lichidate instituțiile de stat românești, în sediile acestora fiind postați comandanți militari. Au fost confiscate averile celor bogați și pământurile gospodarilor, ale bisericilor și mănăstirilor. Limba de comunicare în cancelariile nou-formate și în spațiul public a devenit exclusiv rusa. Odată cu impunerea scrisului rusesc, basarabenii au fost declarați analfabeți. Nu încape îndoială că, la 28 iunie 1940, pământul nostru a fost invadat de străini, după cum ne vom convinge și din cele ce urmează.
Șefii raionului Strășeni, niște oameni fără școală, au venit aici cu tancurile
Sovieticii aveau deja o bună practică de încorporare a pământurilor străine. În septembrie 1939, armata roșie ocupase, prin aceeași metodă a atacului surprinzător, un vast teritoriu al Poloniei. Iar cu două săptămâni înainte de a trece Nistrul, URSS a pus stăpânire pe statele baltice.
În locul său a venit Ivan Andreev, de aceeași naționalitate, care exercita funcția de secretar al doilea al comitetului raional de partid. Puțin mai instruit, acesta avea studii medii. Sosise și el din Ucraina, raionul Sivaș, regiunea Zaporojie, unde a lucrat instructor la un comitet de partid. Anume sub conducerea lui Andreev, raionul Strășeni a cunoscut o perioadă de deznaționalizare și rusificare intensă și, totodată, a fost pregătit și a efectuat procesul de deportare din 1941.
În același timp, din regiunea Voroșilovgrad, a mai venit la Strășeni un secretar raional de partid, Ivan Oleinik, de asemenea un om fără carte. Împuternicit cu problema cadrelor, acesta a alungat toți specialiștii vechi din toate instituțiile raionale și a numit în locul acestora persoane fără studii și experiență. Tot el a fost responsabil de promovarea ideologiei antiromânești și de educarea silită a „omului nou – constructor al comunismului”.
Un alt ucrainean cu trei clase, Mihail Potereaiko, a venit la Strășeni din regiunea Sumî, luându-i locul la funcția de președintele al Executivului raional unui oarecare Cerednicenko. Fiind deputat în sovietul suprem al Ucrainei, cel de-al doilea s-a întors la Kiev. Menționăm că, deși comitetele executive ale puterii de stat la nivel local reprezentau cetățenii în URSS, în Basarabia anului 1940 și acestea au fost formate de străini, în numele „muncitorilor și țăranilor”… Este de notat și faptul că secretarul Executivului raional din Strășeni era rusul Nicolai Secikin, care fusese anterior primar într-o localitate din regiunea Harkov.
Autor: George Mârzencu
