Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni (IEH), instituție aflată în subordinea Ministerul pentru Românii de Pretutindeni are ca scop, potrivit HG-ului de funcționare, derularea de programe pentru promovarea valorilor culturale româneşti, în principal în rândul etnicilor români din cadrul comunităţilor istorice româneşti din afara teritoriului României, scrie Romanian Global News.
Numai că acest lucru pare să nu fie și scopul actualului director de programe și proiecte al IEH, Oriana Miclea (delegată prin ordin al ministrului, să preia atribuțiile de director general al IEH, în lipsa directorului Eugen Popescu, aflat în concediu medical).
Văzută director general interimar, cu drept de semnătură, Oriana Miclea, începe să distrugă practic resursa umană care susține proiectele IEH, la ordinele directorului general adjunct,preotul Nicolae Brînzea, aflat într-un lung concediu medical împreună cu șoferul său, preotul Mirea Dan, și el angajat al IEH.
Brînzea continuă campania de denigrare la adresa directorului general Eugen Popescu, încercând să forțeze prin buna sa cunoștință, rectorul Universității din Oradea, luarea unei măsuri absurde de anulare a diplomei de licență obținută prin echivalarea studiilor și susținerea examenului de licență în cadrul Universității din Oradea de către Eugen Popescu, în anul 2000.
Brînzea, sprijinit de un grup de lobby din Israel, condus de dr. Herman Berkovits, vrea să preia din nou instituția pe care de câțiva ani a transformat-o în fieful propriu și unde a produs daune banului public prin ilegalități deja recunoscute de instanțele de judecată.
Oriana Miclea a dispus, imediat după plecare directorului general Eugen Popescu în concediu medical, încetarea detașărilor a 5 angajațicu expertiză extinsă în domeniul derulării de proiecte și românilor de pretutindeni, coordonatori ai mai multor programe aflate în derulare destinate comunităților românești din vecinătatea României.
Mai contează însă aceste proiecte de care ar fi beneficiat mii de români din comunitățile istorice, atât timp cât clica de funcționari incompetenți ai lui Nicolae Brînzea și el însuși trebuie să își salveze posturile și să acopere o întreagă listă de ilegalități și infracțiuni sesizate de altfel de instituții de control și unele confirmate deja de instanțele de judecată?
Iată câteva din mesajele transmise de foști angajați ai IEH, disponibilizați ieri, 9 iulie, pe o rețea de socializare:
„3 ani și jumătate, zeci de proiecte pentru Republica Moldova, pentru românii din Timoc, Voievodina, Vidin, Cernăuți, Transcarpatia, Sudul Basarabiei, evaluare cu punctaj maxim în fiecare an realizată de către această doamnă-interfață a lui Nicolae Brînzea, care îmi încetează acum raportul de muncă doar pentru că am sesizat nereguli, abateri, ilegalități către organele de control ale statului român. Și că așa se acaparează o instituție publică, cu permisiune de la minister”.
Alt fost angajat scrie pe rețeua de socializare: „Și câte țipete mi-au auzit urechile de la directoarea de proiecte și programe, aflată la primul ei job, care nu știa să scrie niciun document oficial, vreo adresă către minister sau ce mai trebuia …”.
Situația de la Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” sub conducerea unor incapabili este repetitivă. Un alt fost angajat a descris realitatea sumbră de la începuturile instituției: „Eu am fost acolo sclav angajat pe 1180 de lei, ăsta a fost salariul meu la început, apoi am fost reîncadrată pe 1700 lei (net). Cel mai mic salariu din institut, în conditțile în care eram,sunată sâmbată noaptea, gravidă în 7 luni, să definitivez până dimineața ROF-uri și ROI-uri, să fac proceduri pentru scriere de proiecte și pentru toate celelalte, să scriu note de fundamentare pe buget că șeful contabil nu era în stare să deosebească debit de credit, și tot asa. Pe lângă faptul că a trebuit să scriu prezentări, articole „științifice” (am avut grijă să nu fie), să ii pup mana lu’ Teodosie (n-am făcut-o) când venea în vizită și trebuia să fac cafea la fierbător cu caimac și să spăl cesti, că sunt femeie (tot n-am făcut-o). În timpul ăsta alții erau invidioși pe „poziția mea privilegiată” (cărora le făceam munca și ei câștigau de două ori cât mine), se purtau oribil, iar el îmi zicea să support, că e luptă politică, îi stric imaginea, că rezolvăm, că o fi, o păți. La prima tabără cu studenții din Republica Moldova m-am dus la campus, că trebuia să facem cu schimbul,și a urlat la mine jumătate de oră – că ceam căutat eu acolo. Eu n-am fost în delegații, că aveau alții prioritate. Pentru ultimele 3 luni de muncă mi-au falsificat semnătura pe contract și nu mi-au mai dat niciun ban. După ce am plecat (cu maică-mea bolnavăși suspectă de cancer), m-au făcut cu ou și cu oțet, ce nemernică sunt, că mă câștigaseră la târgul de sclavi și eu îndrăznisem să fug, ingrata de mine.”.
Intimidările erauobișnuința zilei pentru Nicolae Brînzea, cel care conducea IEH, în lipsa directorului general Eugen Popescu: „Dară ce, nu mai ții minte că ne amenința zilnic în lipsa dl. Popescu că ne încetează detașările? Nu era zi să nu țipe pe culoar că gata, de mâine încetăm toate detașările, că nu se mai poate așa”.
„O să te trimit în Israel”, zicea adjunctul, ,,nu, mulțumesc, eu vreau la Chișinău”, îi răspundeam, că aveam proiecte pentru Republica Moldova. Dar el nu mă lăsa la Chișinău, să implementez proiectele (Bookfest, de exemplu), că eram unionistă și prietenii lui din partidul lui Plahotniuc nu plăceau unioniștii, nu trebuia să îi strice ploile una de „țipă la Prut Reîntregirea”. Promisiunea de Israel a trântit-o când au venit oameni de-ai lui, evrei originari din țară, să îmi laude o intervenție/prezentare la Cotroceni despre evreii din Bucovina și Basarabia, o prezentare superficială pe care mi-a cerut-o cu 24 de ore înainte și pe care și-a asumat-o in calitate de co-autor. În fișa postului meu nu intra așa ceva. (…) Ideea e că așa recompensa el angajații amici, de la direcția administrativă. Au mers în proiecte în străinătate responsabili de resurse umane, de control financiar preventiv, casierul, șoferul-consilier cu 0 proiecte, directorul administrativ. Coordonatorii de proiect – rar și exclusiv în jurul granițelor, unde oamenilor directorului adjunct nu le era pe plac să își murdărească pantofii. Și exclusiv la muncă, așa cum era și normal/legal.”, se arată într-o altă mărturie.
„Ești adjunct și ai procese contra instituției în care lucrezi. Pe cine dai afară primul când acaparezi puterea? Pe jurist, firesc!”, dezvăluie un fost angajat, indicând faptul că Nicolae Brînzea a dat în judecată Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” și se teme că pierde procese dacă nu angajează proprii juriști în instituție. Același Brînzea care se târguia pentru a acorda un onorariu de 250 de euro lunar preoților din Valea Timocului ce țineau cursuri de limbă, cultură și spiritualitate românească copiilor din comunitate, dar nu stătea o secundă pe gânduri să plătească taxă de participare la Marșul Holocaustului 6290 de euro, taxă ilegală, sau chirie de sală la Roma de 10.000 de euro, bugetul Institutului pe un an fiind la proiecte de circa 200.000 de euro.
Mesajele curg în online și sunt publice pe conturile de socializare ale mai multor foști angajați ai IEH.
Oare nici aceste fapte, unele întărite de decizii ale instanței de judecată, nu sunt suficiente pentru ca ministrul pentru românii de pretutindeni Natalia Intotero să îi demită pe directorulgeneral adjunct Nicolae Brînzea și pe acoliții acestuia de la IEH?
Permite ministrul pentru românii de pretutindeni acapararea unei instituții naționale de către niște incompetenți și sinecuriști fără căpătâi?
Reamintim că Curtea de Apel București a hotărât definitiv (prin Decizia nr. 2095/09.04.2019, pronunțată în dosarul nr. 29553/3/2018), că salariul pe care preotul Nicolae Brânzea și-l stabilise singur în perioada când conducea interimar instituția, este ilegal.
Soluția Tribunalului București, pe care Curtea de apel o confirmă, anulează actele ilegale prin care Brânzea și-a mărit salariul după bunul plac, ajungând în mai puțin de jumătate de an, de la 7.418 lei (la 31 iunie 2017), la 17.124 lei (la 1 ianuarie 2018)!
Nicolae Brânzea și-a mărit singur salariul fără nicio bază legală nu o dată, ci de două ori. Prima oară, începând cu 01.07.2017, salariul directorului general adjunct s-a majorat în mod straniu de la 7.418 lei la 12.974 lei, deși Legea cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu prevedea nicio majorare a salariilor începând cu acea dată.
A doua mărire de salariu Brânzea și-a acordat-o începând cu data de 01.01.2018, când, în mod discreționar, și-a stabilit un salariu cu mult peste limita prevăzută de legea salarizării. Astfel, această lege stabilește care este nivelul maxim al salarizării la care se poate ajunge până în anul 2022. Pentru funcția deținută de Brânzea, acest nivel maxim al salariului prevăzut de lege pentru anul 2022, era de 10.880 lei. Dar Nicolae Brânzea își acordase deja, de o jumătate de an, un salariu de 12.974 lei. Cu ignorarea evidentă a limitei prevăzute de lege, Nicolae Brânzea își mai aplică o majorare, stabilindu-și astfel un salariu de 17.124 lei.
La revenirea în funcție a directorului general Eugen Popescu, acesta i-a solicitat directorului adjunct intrarea în legalitate a salarizării sale. Brânzea a refuzat, instituția fiind nevoită să se adreseze instanțelor de judecată, pentru ca acestea să constate și să anuleze actele nelegale prin care Brânzea și-a stabilit salariul, într-un dispreț absolut față de lege.
Decizia definitivă a Curții de apel București confirmă, fără putință de tăgadă, faptul că Nicolae Brînzea a încălcat în mod flagrant dispozițiile legale, însușindu-și în mod fraudulos sume importante de bani din bugetul public.
Nicolae Brînzea, profitând de o altă recentă perioadă de interimat la conducerea IEH, survenită în urma absenței, din motive medicale, a directorului general, în încercarea de a-și acoperi acțiunile ilegale grave în beneficiul propriu, i-a dat afară din instituție, atât pe consilierul juridic care a instrumentat acțiunile judiciare pentru restabilirea legalității, cât și peresponsabilul cu controlul financiar preventiv propriu, care sesizase aceste grave încălcări ale legii, în dauna bugetului public.
Din informațiile pe care le deținem, activitatea nelegală a lui Nicolae Brînzea ar face și obiectul unui dosar penal. Prin decizia instanțelor s-a stabilit în mod definitiv că aceste fapte sunt ilegale, urmând ca parchetul să stabilească dacă sunt și de natură penală.
