Ca în jurul tuturor apelor din Bugeac, şi pe malul lacului Chitai găsim aşezări vechi româneşti, de ţărani moldoveni. Şi satul Hagi-Curda îşi trage originile din vremurile Principatului Moldovei, când se numea Frumuşica. A răzbătut însă până la noi denumirea stabilită de tătarii care au venit şi au stat pe aici multă vreme… Dar au plecat şi ei; numele de azi oficial al satului este (încă din 1947)…Kamîşovca !
Hagi Curda este în ultimii ani sinonim cu românismul Basarabiei. E poate cel mai vestit sat din Bugeac, atunci când vine vorba de minoritatea românească şi nerespectarea drepturilor sale. Aflat între graniţele României până la Războiul de Independenţă, satul a trecut prin multe tragedii. Mândria sătenilor era biserica “Sf.Apostoli”, ridicată în 1875 de episcopul cărturar al Dunării de Jos, Melchisedec Ştefănescu. După venirea bolşevicilor, lăcaşul a fost mai întâi închis şi apoi demolat (în 1979), pe locul său fiind înălţat – cumplită ironie – un monument al “eroilor sovietici”!
După căderea URSS, parohia a fost reînfiinţată, şi aparţine – adevărată minune – tocmai de Mitropolia Basarabiei (pendinte de Patriarhia de la Bucureşti), deşi se află în Ucraina ! Asta a fost posibil numai prin voinţa şi strădaniile localnicilor – însă cazul, din păcate, este unic.
Însă de-atunci şi până azi, biserica a fost vandalizată de mai multe ori, iar preoţii şi enoriaşii maltrataţi. Cazul a devenit celebru deja, şi a trezit interesul românilor din ţară cărora le mai pasă încă de soarta fraţilor deznaţionalizaţi.
Autor: Mădălin Focşa
Foto: Iulia Modiga/Info Prut
