Aurică Antonie are 106 ani şi este unul dintre puţinii veterani de război care încă mai sunt în viaţă. Îşi aminteşte fiecare moment de pe frontul din Basarabia şi, apoi, dintr-un lagăr din Siberia. Tot în închisoare a ajuns şi când credea că s-a întors acasă.
„Era primăvara lui 1941, când Aurică Antonie primea vestea că trebuie să plece la război. Avea 27 de ani pe-atunci. Şi-a lăsat acasă soţia însărcinată şi a plecat pe front. A fost trimis peste Prut, alături de alţi tineri soldaţi, să elibereze Basarabia şi nordului Bucovinei de sub ocupaţia rusească”, se arată într-un portret realizat anul trecut de Digi 24.
După terminarea războiului, Aurică Antonie a petrecut opt ani de calvar în Siberia. „La câteva luni după momentul scris cu sânge de tinerii români în istorie, armata sovietică a pus stăpânire pe Moldova. Aurică Antonie a fost luat prizonier şi aruncat în lagărul din Siberia. A făcut muncă silnică, la reconstruirea oraşelor sovietice distruse în timpul bombardamentelor şi la canalul de pe Volga. Cu trupul zdrobit şi inima frântă, a reuşit totuşi să supravieţuiască opt ani. Opt ani amari, de calvar.”
După întoarcerea în ţară, a fost trimis în penitenciarul Târgşor. „Aurică Antonie a fost eliberat din lagărul sovietic înainte de Crăciunul lui 1950. Nu a ajuns însă acasă, la soţie şi copil, ci în penitenciarul Târgşor. (…) Ne-au dus acolo la închisoare că noi suntem de-ai lui Antonescu şi Hitler şi ne ducem înapoi. Am stat acolo 3-4 luni de zile, acum ne scotea, acum iar ne dădea drumul, iar ne scoatea, până am făcut grevă, nu am mai ieşit. A adus acolo două batalioane de mitralieră şi vă execut. Executaţi-mă şi trageţi în noi, că noi am trecut prin asta!”