Deja de 70 de ani, Vladimir trăieşte în sat. Timp în care satul a trecut prin multe. Vladimir însă, a reuşit să treacă de fiecare dată prin crizele satului, profitând chiar de ele. Din contul consătenilor, evident.
Avea trei copii. Cel mai mare, Mihai, era gospodar şi se înţelegea cu toată lumea din sat. Doar că era cam prost. Cel mijlociu, Vlăduţ, era cel mai citit dintre toţi, fiindcă a învăţat la oraş. Iar cel mai mic, Marian, era preferatul tatălui, deşi o incasa şi el cam des după moartea mamei.
Iată că în septembrie se fac 2 ani de când lui Vladimir i-a murit soţia. De atunci, nu se simte în apele sale. Îi plăcea să bea şi înainte, însă începea să fie din ce în ce mai rău. Îi pune pe fii la muncă, iar roadele din grădină le vinde pentru rachiu. Toţi banii strânşi timp de o viaţă au dispărut fără urmă.
Într-o seară, când Vladimir (sau Vova, cum îi spunea Mihai) nu era acasă, Vlad îl trage pe Mihai într-un colţ şi-i spune:
– Aşa nu se mai poate. M-am săturat să trăim sub tirania tatălui. Am fost în oraş şi pot să-ţi spun cu certitudine că în lumea civilizată nu se trăieşte aşa cum trăim noi.
– Bun. Ap şi-i di făcut?
– Singura soluţie viabilă pentru gospodăria noastră e condamnarea acţiunilor tatălui şi instalarea democraţiei, să avem cu toţii aceleaşi drepturi în familie.
– Da’ cu Marian şi faşim. El jă-i feşioru’ preferat a lu’ tata. Lui i-i convenabil şi sî-ntâmplă.
– Asta las-o pe seama mea. Reuşesc eu să-l conving.
– Ăi bun dară.
Mihai aşa şi nu a mai aflat cum a reuşit Vlad să-l convingă pe fratele mai mic. Cert e, că de atunci înainte erau trei.
N-au aşteptat mult. Într-o zi, când moşneagul a venit băut acasă, l-au prins de mâini şi l-au târâit la poartă.
– Să ştii că nu te mai vrem în familie. Niciodată nu te-am apreciat, însă acum chiar eşti insuportabil. Pleacă altundeva, casa asta e a noastră deja.
spuse Vlad
– Tată, eu ştiu că tu vrei să şie ghini, da nu sî prineşte. Îi timpu sî ne laşî casa nouă, că sîntem mai tineri.
adăugase Mihai
– Şî tu? Şî tu tot eşti cu dânşîi?
– Îmi pare rău, tată. Deşi am fost mereu deschis pentru o colaborare cu tine, valorile şi principiile după care mă ghidez nu-mi permit să te mai las la conducerea casei. Îmi pare nespus de rău.
Vladimir se aştepta la orice. Însă la o lovitură din partea lui Marian, nu. A plecat…
– Acum ce facem?
– Conducem gospodăria?
– Cum?
– Învăţăm! Eu îmi asum responsabiliteatea pentru gospodărie, Mihai o să fie responsabil de regulile casei, iar tu Mariane, tu o să fie şeful familiei.
N-a fost să fie. Deşi s-au înţeles să rupă prietenia cu vecinul de la dreapta, un alcoolic ca şi bătrânul Vova, şi să se împrietenească cu vecinul de la stânga, care era prosper şi parcă era de acord să cumpere câte ceva din produsele din grădină, Vlăduţ, şi în special Marian vorbeau pe ascuns cu cel din dreapta. Doar Mihai era lăsat pe dinafară.
Asta era doar una dintre problemele din familie. Chiar dacă Vlad îl lăsase pe Marian la cârma familiei, nu s-a putut obişnui cu ideea că e altcineva care decide pentru toţi. Au început să se certe de la orice. Trecute erau vremurile când visau la o gospodărie calmă şi liniştită, în care cei trei fraţi lucrau pentru bunăstarea întregii familii. Acum, fiecare încerca să câştige cât mai multe „pârgii” cu care să ia decizii în familie, căutând ca în viitorul apropiat să scape de ceilalţi doi fraţi.
Nimeni nu a cedat. Mihai a început să-şi iasă din minţi. Marian încerca să-l imite pe Vlad, vorbind şi comportându-se ca şi el. Iar Vlad, cel care reuşise să preia controlul gospodăriei, în setea pentru putere a uitat de democraţie, egalitate, familie.
Iată că în septembrie se fac 2 ani de când trăiesc singuri. Însă, nu se simt în apele lor. Le place să bea. Nu prea muncesc, iar roadele din grădină le vînd pentru bere. Toţi banii strânşi de când a plecat Vova au dispărut fără urmă.
Sursa: Blogul lui Nicu Calcea
Foto: Eleonora Lisnic