Astăzi a avut loc închiderea şcolii de vară. Cu această ocazie invitaţii au vizitat Palatul Patriarhiei, unde au fost întâmpinaţi de un grup de preoţi în frunte cu Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul.
„Vă mulţumim că aţi ales să vizitaţi Patriarhia Română. Înfruntând vremea caniculară aţi ostenit să urcaţi dealul Patriarhiei, căreia i se mai spune şi Colina Bucuriei, aşa cum a numit-o Prea Fericitul Daniel. Este destul de importantă această legătură a românilor din jurul graniţelor cu românii din Ţară. Mai ales în ceea ce priveşte păstrarea integrităţii culturale şi spirituale a românilor, pentru că vitregia vremurilor pe care le-am trăit ne-a determinat să trăim şi separat pe teritoriul Ucrainei. În nordul ţării noastre şi în Bucovina sunt atâţia români, sunt localităţi compacte româneşti, unde se vorbeşte româneşte. Este foarte important să participi la o Sfântă Liturghie slujită în limba maternă, este mult mai dulce să te rogi lui Dumnezeu în limba pe care ai învăţat-o de la părinţi. Nădăjduim că vor putea înţelege acest fapt acei care au anumite responsabilităţi. Urmează ca în viitor să ne întâlnim în mod oficial, să organizăm şi în Ucraina un Vicariat Ortodox Român, aşa cum există în România un Vicariat Ortodox Ucrainean, dependent aici de Patriarhul României, dependent acolo de Mitropolitul Kievului. Prin acest mecanism mitropoliţii care au în jurisdicţia lor comunităţi româneşti, pot să le acorde libertatea de a sluji în limba maternă. Trebuie să ştiţi că românii din afara graniţelor nu sunt numai în atenţia ministerelor de resort, ci şi a Bisericii. În cadrul Departamentului Relaţii Externe avem Biroul pentru relaţii cu comunităţi din diaspora şi ne străduim cât mai mult posibil să venim în sprijinul românilor din afara graniţelor”, s-a spus în mesajul de întâmpinare.
Ulterior, atât românii din Maramureşul istoric, cât şi cei din Nordul Bucovinei au trecut la realizarea a două „Capsule a timpului” cu un mesaj referitor la profilul cultural al românilor din anul 2011. Iată conţinutul mesajului:
„Peste zece ani minoritatea românească din Ucraina va fi mai unită decât în forma actuală, şi va fi mai curajoasă în solicitarea de la autorităţi a dezideratelor;
Şcolile româneşti vor exista numai dacă românii vor simţi nevoia să le menţină, ca parte constitutivă a identităţii lor ca minoritate;
Biserica îşi va recăpăta rolul avut în conştiinţa identitară românească;
Presa de limba română va fi <<resuscitată>> şi va putea sluji cauzei românilor;
Noi, românii din Ucraina, ne vom bucura de aceleaşi drepturi de care se bucură şi minoritatea ucraineană din România;
Dezideratul acestei Şcoli de vară va deveni realitate, iar noi, cu adevărat cetăţeni activi ai Europei;
Trecutul trebuie dat uitării, să rămână în poveştile bunicilor, iar generaţia noastră să poată zâmbi Europei;
Marea familie europeană, la rândul ei ne va zâmbi;
Să ne revedem peste un deceniu, într-o Europă unită şi să vedem dacă timpul ne-a confirmat speranţele. Vom exista într-o formulă nouă sau vom rămâne în umbră?
La revedere, în 2021.„
Scrisorile au fost semnate de participanţi şi au fost plasate în două sticle ce vor fi aruncate, una în apele Tisei, cealaltă în Prut, de către invitaţi , la întoarcerea lor acasă.
Cu această ocazie, la final, am realizat un interviu cu unul dintre organizatorii evenimentului, Sergiu Dan
Info Prut: Să înțeleg că inițiativa de a organiza această școală de vară a pornit de la tine. Care este scopul acestui eveniment?
Sergiu Dan: Da, de la mine a pornit inițiativa și am lansat-o după ce m-am întors din Ucraina. Am fost susţinut şi de Asociaţia culturală Pro Basarabia şi Bucovina , având totodată câteva discuții cu profesorii din Maramureșul istoric, mi-am dat seama că și-ar dori să viziteze Bucureștiul și să cunoască mai multe despre cultura românească, cultura europeană. Astfel eram obsedat de ideea cum aș putea să pun în practică această idee. Proiectul își propune două obiective interconexate: consolidarea legăturilor dintre spațiile culturale românești și instituirea unor parteneriate durabile între comunitățile de români din afara granițelor și țara noastră și activarea rolului pe care România, în calitate de membru al Uniunii Europene, îl are în promovarea, în și prin comunitățile de români din jurul granițelor, a dialogului intercultural în context european și a valorilor comune legate de democrație, libertate de comunicare, cooperare, multiculturalitate și toleranță. Sper ca peste câțiva ani să observăm unele rezultate ale acestei școli, adică să observăm că legăturile stabilite între românii din Ucraina și românii din Țară să se consolideze. Iar în toți acești ani trebuie să organizăm câte mai multe evenimente pentru a realiza un schimb de experiență profesională între profesorii români din jurul granițelor și cei de aici. Românii din Ucraina trebuie să înțeleagă că pot să obțină mai mult din partea statului român și pot să obțină garantarea și respectarea drepturile constituționale din partea Ucrainei. De exemplu, proiectul european câștigat de românii din Maramureș poate fi considerat un bun exemplu pentru românii din toate regiunile Ucrainei. Asociația „Speranța” („Nadia”) a reușit să organizeze diferite festivaluri folclorice la Sighet și Slatina, caravane culturale prin care români din Ucraina vizitează România, ucraineni din România vizitează Ucraina. Cred că datorită acestor proiecte relațiile dintre cele două țări vor ajunge la un nivel mult mai bun și vor fi mai consolidate. Astfel comparativ cu dialogul oficial, diplomatic este mult mai recomandabil dialogul între comunități și regiuni. Proiectele inter-regionale, bineînțeles cu sprijinul financiar din partea Uniunii Europene, contează mult mai mult decât o vizită a unui prim-ministru român în Ucraina, sau a unui oficial ucrainean în România.
Foto: Iulia Modiga/Info Prut
