„До свида́ния, Кишинёв! La Chișinău au căzut maștile: socialiștii declarat pro-ruși au câștigat alegerile pentru Chișinău după 11 ani de mandate ale românului Dorin Chirtoacă și 2 ani furați din mandatele acestuia de către procurorii lui Plahotniuc. Cea mai mare cetate românească de peste Prut se află sub puterea lui Dodon. Andrei Năstase este prima victimă a pactului dintre blocul ACUM și Igor Dodon. Maia Sandu se vede următoarea victimă și se cere demisă de socialiști pentru a se muta în stradă, la proteste. Moscova a triumfat, iar „pro-europenii” asteaptă în zadar un semn de la Berlin sau Bruxelles. Romania mai e aici?” se întreabă Petrișor Peiu într-o analiză pentru ziare.com
Îmi amintesc anul 1999: eram într-o criză profundă, avusesem de plătit o datorie externă uriașă în anul anterior (8% din PIB!), de neimaginat pentru Europa, iar minerii tocmai incheiaseră un marș spre București. Cu toate acestea, când am ajuns la Chișinău am văzut ce însemna cu adevărat criza: la piață puteai cumpăra 10 ouă dând la schimb un sutien sau o pereche de ciorapi, iar aerul era incredibil de curat, toate fabricile fiind inchise, aerul condiționat nu funcționa nici măcar în hotelul fost „al partidului”; Republica Moldova nu mai putea să cumpere electricitate (oricum nu producea decât o cantitate ridicol de mică), nemaiavând bani.
Statul Republica Moldova era incapabil să își susțină propria existență, atât din rațiuni obiective (lipsa oricăror resurse economice interne), cât și subiective (eșecul în serie al politicienilor de toate culorile). Incapacitatea de a se auto-guverna a devenit dureros de vizibilă în perioada guvernului Ion Sturza (februarie-noiembrie 1999), când Republica Moldova nu putea sa îsi asigure alimentarea cu energie electrică.
Atunci, România a demarat prima mare operațiune de asistență nerambursabilă dincolo de Prut și a livrat energie gratis pe teritoriul republicii în valoare de 27 milioane de dolari SUA (la prețurile de astăzi, acea energie electrică ar fi valorat aproximativ 100 de milioane de euro). În loc să manifeste pragmatism și viziune, guvernul de la București a preferat să asculte prostiile îndrugate de echipa de la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, cel care se numea pe sine cu mândrie „prietenul lui Piotr Lucinschi” (președintele de atunci al republicii de peste Prut).
Pragmatismul si viziunea, pe care Bucureștiul nu le-a avut atunci, l-ar fi indemnat să preia la schimb acțiunile companiei Tirex Petrol, societatea petrolieră republicană. Doar pentru atmosferă, să notăm că atunci Romania era abia al treilea partener comercial al Republicii Moldova, dupa Rusia și Ucraina, cu cote modeste de aproximativ 10 procente din import, respectiv din export. Cine erau cei care garantau românilor preluarea Tirex: nimeni altul decat premierul Sturza azi, prosper om de afaceri din România și vice-premierul Mitea Diacov, autorul partidului care l-a propulsat pe oligarhul Plahotniuc (viitorul premier Vlad Filat era atunci responsabil cu… privatizarea!). (Sursa: AICI).
Iata comunicatul de atunci, pentru aducere aminte (Sursa: AICI):
„Autoritățile moldovene s-au angajat să rezolve, în scurt timp, toate aspectele de ordin legislativ și politic pe care le presupune privatizarea societății Tirex Petrol, pentru că preluarea acesteia de catre Societatea Română de Petrol să se poată realiza, informează un comunicat al Societății Naționale a Petrolului Petrom.
Conducerea Societății Naționale a Petrolului și a grupului Tofan, societate care va cumpăra, alături de SNP, pachetul majoritar de acțiuni al societății Tirex Petrol din Republica Moldova, s-au întâlnit, joi, la Chișinău cu primul ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza, cu președintele Parlamentului, Dumitru Diacov și cu șeful Departamentului Privatizarii, Alexandru Olenic.
Modul de preluare de către Romania a pachetului majoritar de acțiuni ale Tirex Petrol în contul datoriei Republicii Moldova pentru livrările de energie electrică a fost stabilit printr-o lege specială, adoptată de parlamentul Republicii în această vară.
Compania de distribuție a produselor petroliere datorează CONEL 16 milioane de dolari pentru energia electrică consumată. În urma semnării contractului de achiziție a Tirex, datoriile acestei societăți față de CONEL se vor compensa prin intermediul companiei de electricitate și al SNP Petrom.
Societatea Română de Petrol – consortiul privat românesc care va achiziționa pachetul majoritar de acțiuni al Tirex Petrol – este formată din SNP Petrom – acționar majoritar și firmele Tofan Group, Franciza Petrom, Petroserv Bucuresti”.
Dar, ce să vezi, promisiunile duetului Sturza-Diacov n-au valorat prea mult, astfel încât compania germană Mabanaft a „castigat” licitația pentru privatizarea fostului monopol de pe piața produselor petroliere din Republica Moldova Tirex Petrol.
Citiți analiza în continuare pe ziare.com.
