Victimele foametei organizate din Ucraina în anii 1932-1933 şi Basarabia în 1946-1947 au fost comemorate la Vancicăuți, raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți, se arată într-o postare pe Facebook.
În cadrul evenimentului de comemorare a victimelor, cei prezenți au aprins câte o lumânare și s-au rugat pentru sufletele celor care au avut de suferit din cauza regimului totalitar stalinist. Cei care au participat la eveniment sunt elevi, profesori, oameni de cultură și reprezentanți ai autorutăților publice locale.
„Și Holodomorul și Holocaustul au fost crime împotriva umanității. Foametea din Basarabia a fost la fel de cruntă, la fel de mult a dezumanizat populația. Câți oameni au curajul să spună că în perioada foametei au mâncat frunze, troscot de pe marginea drumului? Câți oameni au curajul să spună că au tăiat câinele și l-au mâncat? Câți oameni au curajul să spună acest lucru? Este o umilință, pentru că regimul i-a dezumanizat pe oameni”, declara Mariana Țăranu, realizatoarea filmului documentar „Omorâți prin înfometare”.
„Puține de tot erau familiile care au reușit să-și salveze toți membrii de la moarte în timpul foametei organizate. De cele mai mult ori familiile nu aveau putere să-și înmormânteze decedații, îi târau până ca cimitir și îi lăsau sau îi scoteau doar până la poartă. Cele mai multe decese au fost în iarna 1946 – primăvara 1947. Aduse la cimitir, cadavrele erau aruncate după gard. În primăvară, la indicația administrației sătești, au fost săpate gropi comune unde au fost aruncate cadavrele. Nu se mai făceau sicrie, nu erau preoți care să facă slujbe de pomenire. Mulți nu știu unde le sunt înmormântate rudele, pentru că atunci erau bucuroși să scape de cadavre. În primii ani după foamete nu vorbeau despre aceasta. Am documentat un caz în regiunea găgăuză, când au murit patru frați și tatăl nu-i putea înmormânta și i-a ținut în beci. Primăvara, cineva de la sovietul sătesc i-a pus pe toți în căruță și i-a dus și i-a aruncat în groapa comună. Foarte puțini oameni spun că mama a dat de pomană o cană de chișleag, sau un boț de macucă. Dar aceasta era un lux în acele timpuri. Dar astăzi, în R. Moldova nu avem un monument al victimelor foamei, ridicat la inițiativa administrație centrale. În perioada sovietică noi am fost puși în situația să renunțăm la memorie. Dar la trei decenii de la declararea independenței noi nu păstrăm memoria celor care au murit prin înfometare. Dacă vorbim despre foamete, fiecare familie își are morții săi în timpul foametei. În acea perioadă, 20% din populație a murit de foame”, a mai menționat Mariana Țăranu pentru Radio Chișinău.
Poze de la eveniment aici:
