Odată cu înscăunarea guvernului pro-rus de consilieri personali ai președintelui Dodon și cu alegerea primarului socialist Ion Ceban la Chișinău, Republica Moldova a redevenit geopolitic, așa cum anticipam, o enclavă rusească, deasupra căreia flutura biruitor steagul Kremlinului. Falimentul proiectului românesc și european la Chișinău este plenar, declară Dorin Popescu pentru ziare.com.
În antecamerele Kremlinului se scriu din nou scenarii și ukazuri pentru dezvoltările noii gubernii, pe care socialiștii de la Chișinău se grăbesc să le ridice voios prin dese voiajuri de fidelitate la Moscova. „Nunta în Basarabia” este și ea plenară. Rusească, de această dată.
Este adevrat că ruleta care a adus la putere acolo o nouă clasă de nomenklaturiști loiali de jure și de facto Moscovei poate comuta rapid raporturile de putere în direcția schimbării majorității politice în Parlament și Guvern, însă efectele geopolitice vor fi în acest caz minuscule – de facto, pas cu pas, peste Prut se va fi așternut deja celebra cortină gri (cortina geopolitică) de după care ocheanele Europei vor privi neputincios răsăriturile și orizonturile roșii ale frontierei de vest a imperiului rus. Cineva trebuie totuși să mânuiască ruleta, iar actorii principali par (cu o singură și notabilă excepție, care dă chiar numele ei) obosiți.
Scenariul rusesc va deveni perfect funcțional la Chișinău prin realegerea lui Dodon la butoane, în toamna anului viitor. Maia Sandu pare a-și fi epuizat resursa politică, trebuie să se reinventeze pe un uriaș palier de așteptări sociale, politice, economice, identitare, geopolitice, de la cele pro-româneti și pro-europene la cele autohtoniste (acaparate, astăzi, de adversarii săi politici din Partidul Democrat, demonizat îndelung în campaniile – igienice dar neproductive – de „dezoligarhizare”).
Cleștele geopolitic se strânge tot mai harnic în jurul României. Turcia pregătește noi acțiuni unilaterale în diferite teatre de operațiuni, de la frontul din Siria la negocierile cu Bruxellesul; bateriile rusești anti-rachetă S-400 vor păzi la Ankara noua ordine regională; Bulgaria și Serbia își reînnoiesc periodic angajamentele de iubire și credință față de centrul lumii slave; Serbia visează libertăți europene pe piețe de mărfuri controlate de Moscova; Ungaria își continuă netulburată marșul triumfal și languros spre iliberalismul postmodern de sorginte rusă; „noua Europă” își pregătește clivaje cronice între motorul franco-german și „estul rebel”; odată cu Summitul NATO de la Londra (3-4 decembrie a.c.), teza „autonomiei strategice” a Uniunii Europene (care subminează fundațiile Alianței) va intra în viteză a doua, iar coeziunea transatlantică, exprimată metaforic și militar prin NATO, trăiește dramatic proba perceptivă a „comei cerebrale” induse de cei care nu vor să mai creadă în ea.
Vom ieși oare teferi din cleștii geopolitici care se deschid deasupra noastră? Vom ieși din clești precum plăieșii din celebra Cetate a Neamțului sau precum ucrainenii, în 2014, din la fel de celebra încercuire de la Ilovaisk?
Dorin Popescu este președinte al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House – Constanța, singurul think-tank geopolitic din Dobrogea și singurul din România destinat geopoliticii spațiului extins al Mării Negre, și coordonator al filialei ICDE Constanța. Este analist politic, expert în geopolitică, fost diplomat, publicist, cadru universitar și doctor în Filologie.
Citiți articolul integral aici.
