Interviu cu Victor Negrescu – reprezentant al Partidului Socialiştilor Europeni în România şi preşedinte al PES Activists România, structură de militanţi a Partidului Socialiştilor Europeni
Când a devenit Partidul Social Democrat din România mai vizibil în R. Moldova? Când şi-a manifestat prezenţa la Chişinău? În perioada regimului Voronin, înainte?
În anii ’90, nu pot preciza o dată exactă. Atunci am luat contact cu partidele care se revendicau a fi social-democrate. Legăturile s-au intensificat în momentul în care PSD a intrat în Internaţionala Socialistă şi în Partidul Socialist European, în 2001. În 2001-2002 a început un raport mai aprofundat, la un moment dat, când din Moldova s-au afiliat la Partidul Socialist European şi Internaţionala Socialistă două partide. S-au afiliat pentru început ca membri colaboratori şi apoi ca observatori. După Voronin, adică după ce Partidul Democrat a fost preluat de Marian Lupu, lucrurile s-au schimbat mai mult. Colaborarea s-a intensificat, ei au început să se integreze mai bine în structurile internaţionale ale stângii democrate. Principalul vector de comunicare al PSD în relaţia cu R. Moldova a fost în ultimii ani Titus Corlăţean.
Titus Corlăţean a declarat anul trecut, în cadrul unei conferinţe organizate la Eforie Sud, că înainte de alegerile din 5 aprilie 2009, PSD-ul din România a avut o colaborare strânsă cu PSD-ul din R. Moldova, condus de Braghiş. Ce credeţi că a determinat reorientarea PSD-ului din Români? Personalitatea lui Lupu sau gafele făcute de PSD-ul din R. Moldova?
PSD a purtat discuţii cu toate partidele democratice de stânga din Republica Moldova. Este adevărat că iniţial discuţiile pe care eu le-am avut au fost mai ales cu PSD-ul din R. Moldova, dar şi PD-ul. Lucrurile s-au repoziţionat odată ce Marian Lupu a intrat în PDM şi a oferit acestui partid şanse reale pe scena politică din R. Moldova. Atunci, PSD s-a acomodat cu această opinie politică. La început, nu toată lumea privea cu ochi buni această mutare, dar important pentru partenerii socialişti din Europa este ca principalul partid care se identifică drept social-democrat în R. Moldova să urmeze o cale cât mai democratică şi cât mai coerentă din punct de vedere al revendicării ideologice.
PSD-ul din România a dorit o colaborare fundamentată pe ideologie sau pe relaţiile cu indivizii care formau partidul? De exemplu, în PDM erau Oleg Serebrian, Oazu Nantoi…
Nu, a fost o colaborare instituţională. Mulţi dintre cei din PSD care au iniţiat şi dezvoltat legături cu partidele politice din R. Moldova, pe zona aceasta, în general, au avut experienţă în Ministerul Afacerilor Externe. Aşadar, ei priveau iniţial R. Moldova prin prisma relaţiilor de bună vecinătate şi colaborare cu etnicii români şi, ulterior, colaborarea cu formaţiunile politice de acolo a devenit un fenomen natural. Nişte contacte personale care au facilitat legături de alt tip.
PSD a avut discursuri moderate în timpul regimului Voronin, nu s-a lansat în atacuri la adresa liderului comunist.
Un partid aflat în opoziţie se axează mai degrabă pe problemele interne decât pe cele internaţionale. Vizitele pe care le-a întreprins preşedintele Traian Băsescu în Moldova au fost criticate de o serie de comunicatori ai Partidului Social Democrat. Este adevărat, nu au avut vizibilitatea dorită pentru că oamenii vedeau contactul dintre Băsescu şi Voronin drept o apropiere între România şi R. Moldova şi pentru că Traian Băsescu beneficia de un capital de simpatie foarte mare în acea perioadă. S-ar fi înţeles că PSD ar fi lansat o critică la adresa apropierii dintre România şi R. Moldova. În sensul ăsta, PSD-ul a fost prudent în a-şi exprima un punct de vedere, deşi în mod clar, promovarea democraţiei a fost unul dintre vectorii de comunicare ai săi pe relaţia cu R. Moldova.
Cum a sprijinit PSD-ul de la Bucureşti PSD-ul din R. Moldova în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009?
Cred că putem să vorbim mai degrabă de mai mult contacte, în sensul în care pe lângă structurile europene, PSD-ul din R. Moldova a beneficiat de o anumită protecţie din partea PSD-ului din România. Noi am fost cei care au iniţiat discuţii la nivelul organismelor internaţionale socialiste şi a partenerilor socialişti europeni pe tema integrării R. Moldova în Uniunea Europeană, a democratizării partidelor politice. Nu am avut, practic, nişte programe de formare, dar prezenţa structurilor şi fundaţiilor social-democrate, internaţionale de stânga, când s-a făcut cu referire la România, s-a făcut şi cu referire la R. Moldova. Adică anumite fundaţii au cuprins în acţiunile lor şi R. Moldova, chiar dacă acţiunile lor aveau drept principală ţintă România.
În afară de Titus Corlăţean, cine mai este atât de prezent la Chişinău, mai ales după aprilie 2009? Practic, el mergea în fiecare săptămână acolo, stabilea punţi de cooperare cu PDM-ul condus de Marian Lupu.
Au fost mai mulţi, dar în principal el. Pentru că şi-a asumat această sarcină, a fost secretar de stat pe relaţia cu românii de pretutindeni. Şi Adrian Năstase a mai avut legături cu PDM-ul local şi Cristian Diaconescu, atunci când era la noi… Acum este un deputat PSD ales pe relaţia cu diaspora, Tudor Panţîru, şi e rolul lui să se implice în acest sens mai mult.
După aprilie 2009, în ce a constat sprijinul pentru PDM?
Tot la nivel de contacte, dar mai intensificate la nivelul europenizării partidului şi de asociere cu Partidul Socialiştilor Europeni. A fost o prezenţă şi formală şi informală a unor lideri de partid acolo şi specialişti în organizarea campaniilor electorale, pentru a-i învăţa puţin… Nu a fost o colaborare instituţională, ci una bazată pe recomandări.
Recomandări, instruire, training-uri?
Le-am recomandat, de exemplu, unele companii cu care ar fi putut lucra. Nu am decis noi, nu am intervenit. A rămas întotdeauna la latitudinea PDM-ului dacă vrea să lucreze cu acei oameni care să le faciliteze câştigarea alegerilor. În schimb, dacă vorbim de instruire, de exemplu, un institut social-democrat face un master de studii politice, de marketing politic şi acolo au participat anul acesta două persoane din R. Moldova, ambele din partea PDM, din câte am înţeles.
Voi aţi sprijinit partidul care a făcut posibilă trecerea PCRM-ului în opoziţie. De ce credeţi că este dificil pentru cetăţenii R. Moldova să recunoască faptul că îi datorează acest lucru lui Marian Lupu?
Trebuie să punctăm un lucru: PSD-ul a susţinut tot timpul ideea că în R. Moldova trebuie să fie un singur partid social-democrat puternic, aşa cum a fost şi PSD-ul în România, când a coagulat aproximativ 10 partide în jurul său pentru a fi singura formaţiune puternică de stânga. În ceea ce priveşte mutarea lui Marian Lupu, istoria va decide. Important este să se construiască ei ca partid, să ducă până la bază mentalitatea democrată şi social-democrată, astfel încât revendicările şi acţiunile să nu compromită ceea ce ar trebui să reprezinte acest partid şi acest lider în R. Moldova. Nu ascund, probabil că au fost mai multe discuţii înainte ca Lupu să decidă să urmeze alte opţiuni.
Credeţi că mai este posibil să se coaguleze în jurul PDM-ului alte formaţiuni de stânga? Dacă mai sunt.
Nu mai sunt. Nişte mişcări am mai văzut… Cred că sunt doar nişte tentative ale anumitor partide de a diminua din bazinul electoral al principalei formaţiuni de centru-stânga din R. Moldova adică al PDMului. Sunt nişte strategii politice aplicate atât în România, cât şi în multe alte zone din Europa Centrală şi de Est şi acum se practică în R. Moldova, cu 7-8 ani întârziere.
Care este explicaţia pentru eşecul referendumului de anul trecut, cu privire la alegerea preşedintelui în mod direct?
Politicienii, în general, trebuie să înţeleagă că oamenii aşteaptă de la ei foarte multe. Înainte să le ceri ceva cetăţenilor, tu trebuie să le arăţi că eşti credibil şi că poţi să le aduci un trai mai bun. Nu poţi să ceri pentru tine, nici chiar un lucru care ar fi facilitat buna funcţionare a R. Moldova. Nu a fost un eşec al referendumului sau al guvernării, ci un insucces al politicii din R. Moldova şi al partidelor în general în faţa unei aşteptări foarte mari.
Cum veţi aborda potenţialul electoral din R. Moldova la alegerile generale din 2012, din România?
Este dificil de spus pentru că strategia noastră pe diaspora nu prea face, din păcate, o diferenţiere între românii de pretutindeni şi românii din diaspora largă, internaţională. Acest lucru este gestionat de un deputat de la noi, Cristian Rizea. Cred că principalul responsabil pe relaţia cu R. Moldova va fi în continuare deputatul nostru de acolo şi domnul Titus Corlăţean. Ca acţiuni, ne vom axa şi pe relaţia cu Partidul Democrat. Ei au încercat să organizeze prin noi mai multe întâlniri cu cetăţenii, cu moldovenii din România, acelaşi lucru o să îl facem şi noi, vom încerca să vedem cum ajungem la oameni, să comunicăm cât mai eficient. Acum e dificil să propui proiecte în condiţiile în care ei nu locuiesc în România.
Voi aţi avut 5% electorat în R. Moldova la alegerile prezidenţiale. 95% au votat pentru candidatul PDL. Acest lucru nu a determinat o atenţie sporită asupra acestei zone? O depăşire a raporturilor bazate doar pe contacte?
Personal, consider că ar trebui depus un efort mult mai mare în direcţia diasporei. Eu am trăit 9 ani de zile în străinătate şi cred că este important să ne implicăm cât mai mult. Scorurile electorale obţinute la alegerile prezidenţiale nu au nicio legătură cu opţiunea de vot a cetăţenilor români din R. Moldova, au legătură cu mobilizarea politică direcţionată şi din ţară şi din partea unor partide de dreapta, să le spunem, din R. Moldova, care au considerat că Traian Băsescu le reprezintă cel mai bine interesele. Asta nu înseamnă că nu trebuie să comunicăm mai mult, să convingem cetăţenii de acolo că stânga poate să le aducă soluţii la nevoile lor.
Cei de la PNL au realizat un proiect – Academia Liberală – cu care au mers şi la Chişinău. Au organizat training-uri, cursuri pentru aripa tânără a PL-ului de acolo. Voi aveţi astfel de proiecte?
Eu, în calitate de reprezentant al Partidului Socialiştilor Europeni în România şi de preşedinte al PES Activists România, structură de militanţi a Partidului Socialiştilor Europeni, am iniţiat mai multe colaborări. Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să creăm o structură de reprezentare a PSE şi la nivelul R. Moldova, prin care cei din R. Moldova să participe la acţiunile pe care noi le organizăm sub această umbrelă. În al doilea rând, pornind de la acest lucru, avem la nivel naţional, Academia Social-Democrată, unde se vor organiza două sesiuni şi în Moldova din România şi unde vor fi invitaţi şi reprezentanţi din R. Moldova. Vom vedea dacă se poate ajunge şi în R. Moldova cu Academia. La şcolile de vară, la acţiunile politice ale Tineretului Social-Democrat au participat şi invitaţi din R. Moldova. Academia Social-Democrată este programată să aibă loc în Botoşani, în luna septembrie. În septembrie o să avem invitaţi din partea PDM-ului.
E în avantajul domnului Lupu să continue interimatul?
Acest lucru ţine de politica internă a R. Moldova şi opinia publică de acolo trebuie sondată în acest sens.
Aveţi un interes academic în ceea ce priveşte R. Moldova. În ce constă el şi spre ce concluzii v-a îndreptat?
Îmi scriu teza de doctorat pe tema politicilor europene de cooperare pentru dezvoltare şi asistenţă internaţională pentru dezvoltare şi partea care a ţinut de R. Moldova a fost un studiu asupra R. Moldova ca stat beneficiar al asistenţei pentru dezvoltare. Obiectivul studiului meu a fost să văd care este incidenţa acestor fonduri, practic, în R. Moldova şi mai ales dacă putem să vorbim clar despre un scop pur umanitar cu privire la această intervenţie. Cazul a fost folosit ca articular într-o serie mai largă de argumente. Am analizat în ce măsură asistenţa pentru dezvoltare este acordată fără niciun fel de interes. Dacă analizăm practic asistenţa primită şi schimburile economice pe care le face R. Moldova cu statele donatoare, observăm că, din păcate, majoritatea statelor care acordă fonduri importante R. Moldova, de fapt, în final câştigă peste suma acordată, având o balanţă comercială superioară fondurilor alocate. Deci, R. Moldova returnează aceşti bani prin schimburi comerciale. Asta nu înseamnă că este o dependenţă totală între aceste două legături, numai că aceste fonduri, automat, permit şi o promovare mai eficientă a produselor unei anumite ţări dar, în acelaşi timp, ca să fim corecţi, R. Moldova trebuie să importe multe produse pentru că nu are capacitate de producţie în foarte multe domenii, ceea ce este normal. Dar dincolo de elementele economice am constatat faptul că fondurile alocate au influenţat pozitiv indicii referitori la economia de piaţă, la democraţie sau cei de dezvoltare umană ceea ce înseamnă că totuşi aceste fonduri au reuşit să mişte ceva în R. Moldova şi să de-a un impuls dezvoltării sale.
Credeţi că dacă organismele donatoare ar monitoriza mai eficient modul în care sunt cheltuite resursele financiare sau de altă natură, acestea ar avea impact mai mare?
Raportarea e uşor de făcut din partea beneficiarilor şi atunci cei mai mulţi dintre ei se mulţumesc să scrie un raport general, să nu prezinte şi detaliile. Poate concentrarea fondurilor sau comasarea donatorilor pe proiecte foarte mari ar fi mai benefice pentru R. Moldova.
Aşadar, nu există eficienţă în cheltuirea resurselor?
Da, pentru că fiecare are anumite interese. De exemplu, unul dintre donatorii principali, care se manifestă foarte puternic în ultimii ani în R. Moldova este Polonia. Nu ştiu câţi realizează care este interesul Poloniei în R. Moldova, dar din punct de vedere al cifrelor şi al declaraţiilor publice, al strategiei, R. Moldova este o ţară prioritară pentru Polonia în asistenţa financiară. România trebuie însă se se implice mai mult. În prezent România alocă fonduri importante prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare pentru R. Moldova dar din cauza gestiunii lor cetăţenii moldoveni nu sunt constienţi de implicarea României în direcţia dezvoltării R. Moldova. Personal cred că România trebuie să nu mai cheltuie banii pentru a plătii salariile unei agenţii internaţionale şi trebuie să ajute cât se poate de transparent R. Moldova deşi înţeleg teama experţilor din MAE român de a nu face din ajutorul acordat de România conform tratatului de aderare la UE un subiect de politică internă şi de propagandă.
Dar Polonia alocă fonduri importante în toată Europa de Est, nu doar pentru R. Moldova.
R. Moldova este prioritară faţă de alte state pentru donatori. În raport cu Balcanii de Vest. Cum se împart banii în zona asta: ai Balcanii de Vest, ai R. Moldova cu Ucraina, câteodată împreună, câteodată diferenţiat şi ai Georgia şi alte state care primesc, de asemenea, foarte mulţi bani. Georgia, de exemplu, primeşte de circa 20 de ori mai multe fonduri decât R. Moldova. De la cam aceiaşi donatori.
Interviu realizat de Angela Grămadă şi Iulia Modiga