Alexandru Baltag şi-a început activitatea politică în anul 2004, atunci când a devenit membru al Partidului Social-Liberal (PSL) din Moldova. În februarie 2008, PSL a fuzionat cu PDM, astfel că începând cu această perioadă a activat ca membru al Partidului Democrat din Moldova (PDM), din ianuarie 2009 membru al Consiliului Naţional PDM şi din 2010 activează în departamentul relaţii externe din cadrul partidului. În prezent, este încadrat în Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, în domeniul reintegrării (conflictul transnistrean) şi este doctorand în relaţii internaţionale şi studii europene la Universitatea «Babeş Bolyai» din Cluj-Napoca, România.
De când împărtăşeşti ideile şi valorile Partidului Democrat din Moldova? Ce a determinat orientarea către această formaţiune politică?
În politica activă m-am implicat încă din anii studenţiei, mai exact în anul 2004, atunci când am devenit membru al Partidului Social-Liberal în frunte cu dl Oleg Serebtrian, ex Prim-vicepreşedinte al PDM şi actual ambasador al RM în Franţa. De fapt, acea perioadă a constituit un început în ceea ce priveşte iniţierea şi dezvoltarea mea politică, teoretică la universitate şi practică în cadrul activităţilor politice de partid. Trebuie să menţionez o nuanţă importantă: doctrina PSL a fost una social-liberală, care este foarte apropiată de social-democraţie, astfel că fuziunea dintre PSL şi PDM a constituit un lucru normal şi previzibil, în contextul consolidării unei forţe politice de centru-stânga.
Ce m-a determinat sa optez pentru direcţia social-liberală – social-democrată? Există mai multe motive în acest sens. Primul motiv ţine de convingerile mele politice şi valorile ideologice, care se înscriu în ceea ce numim noi social-democraţie, acolo unde tenta socială este destul de pronunţată, unde statul joacă un rol important şi unde regăsim o politica moderată, nonradicală, echilibrată, chibzuită – sau ceea ce numim noi de centru-stânga. Elemente ce sunt stipulate expres în Statutul, Manifestul şi obiectivele programatice ale formaţiunii şi care sunt promovate de către exponenţii PDM la nivelul instituţiilor de stat, administraţie publică locala, dar şi în societate.
Al doilea motiv este realitatea din Republica Moldova, care ne demonstrează că prin prisma istoriei statului, mentalităţii societăţii, situaţiei economice şi geopolitice ale statului, dezvoltarea şi consolidarea statului Republicii Moldova ţine exclusiv de o abordare centristă, mai exact de principiile şi valorile social-democrate. Şi aici nu se inventează bicicleta moldovenească, avem experienţa statelor din regiune, precum România, Polonia, Ungaria, statele baltice, care au avut un trend ascendent în toate sferele publice după destrămarea lagărului socialist prin promovarea şi implementarea politicilor social-democrate. Drept rezultat, aceste state sunt membre ale UE, iar Republicii Moldova nu-i rămâne decât să preia aceasta experienţă pozitivă.
Al treilea motiv este acela că printre toate forţele politice active şi vizibile din Moldova, Partidul Democrat este unicul partid social-democrat cu tradiţii şi cu experienţă politică, care a activat în mai multe legislaturi în diferite ipostaze – la guvernare în perioada 1998 – 2001, în opoziţie 2005 – 2009 şi din nou la guvernare din 2009 până în prezent.
Ultimul motiv, care de altfel, este unul important, îl reprezintă oamenii din cadrul PDM, care au o experienţă politică bogată, notorietate în ţară şi peste hotare, oameni cu care poţi lucra eficient şi de la care ai posibilitate să înveţi multe lucruri utile. De fapt, modestia, toleranţa, bunul simţ şi educaţia sunt elementele caracteristice marii majorităţi a membrilor Partidului Democrat din Moldova.
Consideri că Partidul Democrat din Moldova sau orice altă formaţiune din Republica Moldova care se declară de centru – stânga promovează anume ideile social-democrate? Dacă privim mai atent la ceea ce se întâmplă în cadrul formaţiunilor politice, atunci se observă destul de uşor confuzia pe care o mai fac cetăţenii moldoveni în ceea ce priveşte ideologiile. Maturitatea ideologică a electoratului din Republica Moldova poate fi atinsă prin alegeri repetate?
Voi începe cu a doua subîntrebare. Cunoaştem faptul că în RM cultura, cutuma şi tradiţiile politice nu sunt la cel mai înalt nivel comparativ cu ţările dezvoltate din Europa şi asta se referă atât la nivelul electoratului moldovenesc, cât şi la clasa politică autohtonă. De multe ori observăm că declaraţiile nu coincid cu acţiunile, iar o explicaţie în acest sens ar fi că în lumea politică moldovenească eficienţa şi calitatea compromisului, înţelegerii şi lucrului în echipa lasă de dorit, cu atât mai mult că în perioada 2001-2009 ţara a fost guvernată de un singur partid, nu în cel mai liber şi democratic mod. Toate acestea, inevitabil, s-au răsfrânt şi asupra percepţiei populaţiei, care deseori alătură partidele politice şi politicienii într-o singura oală, diferenţa ideologică şi doctrinară între partide diluându-se în acest sens. Şi în această situaţie eu nu văd vina doar în clasa politică, dar şi în electorat, care nu ştie că cel care îşi încalcă promisiunea şi angajamentele asumate trebuie taxat.
O altă explicaţie ar fi parcursul istoric al Moldovei şi anume că doar timp de 20 de ani avem un sistem politic multipartidist, ceea ce este insuficient pentru înregimentarea şi cultivarea unei cutume şi culturi politice corespunzătoare. În plus, această perioadă de tranziţie, însoţită de un şoc social, politic şi economic ca rezultat al destrămării URSS, s-a caracterizat printr-o fragmentare a spectrului politic din Moldova pe durata acestor 20 de ani, partidele politice apărând şi dispărând ca ,,ciupercile după ploaie”. Din aceste considerente am asistat la o oarecare bulversare şi neînţelegere din partea electoratului în ceea ce priveşte politicul. Cu toate acestea, ultimii ani au demonstrat că în Republica Moldova tabloul politic s-a mai stabilizat, iar nişele doctrinare au fost deja ocupate de partidele care au reuşit să se impună, partidelor mici fiindu-le extrem de complicat să apară în vizor, ceea ce a condus fie la dispariţia lor, fie la absorbţia lor în cadrul partidelor mai mari . Un exemplu în acest sens ne servesc Parlamentul actual şi consiliile raionale în urma alegerilor locale din 5 iunie 2011, în care se regăsesc patru partide ce acoperă tot spectrul politic: extrema stânga fiind ocupată de Partidul Comuniştilor (doctrina comunistă), centru-stânga de Partidul Democrat (doctrina social-democrată), centru-dreapta de Partidul Liberal-Democrat (doctrina conservatoare), iar dreapta de Partidul Liberal (doctrina liberală). O remarcă vreau sa fac: pe timpul guvernării comuniste, atunci când acest partid a fost susţinut masiv de oameni, este greşit să spunem ca acest partid a reuşit să se impună din punct de vedere ideologic şi doctrinar faţă de alegători, deoarece politica PCRM pe parcursul celor opt ani de guvernare a combinat diverse abordări, de la cele comuniste autoritare până la cele liberale, valorile şi principiile comunismului clasic fiind departe de realitate. Acest partid a reuşit să se impună mai mult prin manipulare şi să folosească în favoarea sa nostalgia comunistă sovietică, care s-a păstrat din păcate la un număr mare de alegători.
În prezent, electoratul deja începe să facă distincţia între partide şi să înţeleagă care este diferenţa ideologică între acestea. Însă, nu cred că în curând vom avea o distincţie clasică din punct de vedere ideologic şi doctrinar între partidele politice din ţară, deoarece la o privire generală asupra programelor politice ale partidelor din RM găsim multe puncte comune. Acest lucru se explică prin aceea că RM are probleme foarte mari în majoritatea domeniilor publice, fapt ce obligă forţele politice să plaseze rezolvarea acestor probleme pe primul plan, care la rândul său depăşeşte şi chiar ignoră cadrul ideologic şi doctrinar. În acest sens fac referire la: combaterea sărăciei, dezvoltarea economică, a agriculturii, atragerea investiţiilor, combaterea corupţiei, democraţia, reformele sistemului de sănătate, educaţional, al organelor de drept, reglementarea conflictului transnistrean, integrarea europeana, drepturile omului etc. – probleme care necesită rezolvare imediată din partea politicului sub presiunea populaţiei, rivalitatea ideologico-doctrinară trecând pe alte planuri. La cele enumerate mai sus avem un consens între toate forţele politice din ţară, deoarece toţi îşi dau seama că fără o reformare şi modernizare în fiecare domeniu, ţara nu va avea un viitor mai bun.
În context aş putea remarca o oarecare diferenţă între partide în ceea ce priveşte instrumentarul de implementare a politicilor de reformare, tenta ideologico-doctrinară fiind şi ea prezentă. Astfel, mă voi referi strict la Partidul Democrat din Moldova, care pune un accent mai mare pe domeniile sociale, adică salarii, pensii, indemnizaţii şi ajutor social în comparaţie cu partidele de dreapta. În ceea ce priveşte domeniul economic, politica PD este un pic diferită de cea a liberalilor. Democraţii sunt mai prudenţi atunci când este vorba despre privatizări, în special în domeniile strategice unde influenţa statului trebuie păstrată (securitate energetică, comunicaţii, transport). În politica externă există anumite diferenţe, unde PDM pledează pentru relaţii reciproc avantajoase atât cu Vestul, cât şi cu Estul, propunând ca Moldova să joace rolul de un pod de legătură între Occident şi Est şi nu un spaţiu de separare.
În cele din urmă, trebuie să menţionăm că promovarea unei politici doctrinare şi ideologice în sensul clasic al cuvântului aparţine viitorului şi asta nu că partidele politice nu şi-o doresc, situaţia în care se afla RM impune nişte acţiuni mai complexe şi mai eficiente, care obliga forţele politice să facă abstracţie de doctrină şi ideologie.
În ceea ce priveşte educarea electoratului, nu cred că alegerile repetate constituie unicul instrument, mult mai importantă fiind stabilitatea politică din ţară, care ar determina creionarea unui tablou politic integru. Iar, acest lucru ar duce după sine la creşterea calităţii acţiunilor politice şi a actorilor politici, care se află într-o corelaţie strânsă cu maturitatea ideologică a electoratului.
Cum apreciezi relaţiile de cooperare dintre Partidul Democrat din Moldova şi Partidul Social-Democrat din România? Prin ce se deosebeşte relaţia de cooperare până şi după 05 aprilie 2009?
Colaborarea între Partidul Democrat din Moldova şi Partidul Social-Democrat din România este una de durată, strânsă şi reciproc avantajoasă. Acordul de colaborare semnat de acestea două forţe politice demonstrează acest lucru, care presupune o colaborare fructuoasă şi eficientă la nivel politic, schimb de experienţă la nivelul organizaţiilor de partid (organizaţia de tineret, organizaţia de femei, aleşii locali). Există multe proiecte comune la nivel de comună, raion între aleşii locali exponenţi ai acestor două partide, lucru care este benefic pentru locuitorii din ambele ţări. Totodată, colaborarea între PDM şi PSD se încadrează şi intr-un format mai extins şi anume în cadrul Internaţionalei Socialiste (membrii Internaţionalei Socialiste sunt cele mai importante partide social-democrate din lume) şi Partidul Socialiştilor Europeni.
Un lucru doresc să remarc, că raportul de cooperare între Partidul Democrat din Moldova şi Partidul Social-Democrat din România a avut o evoluţie continuă, adică fără întreruperi, şi progresivă, indiferent ce statut a avut pe scena politică unul dintre partide, fie că la putere, fie că în opoziţie sau chiar în afara Parlamentului. Colaborarea dintre cele două formaţiuni depăşeşte acest cadru şi îşi propune obiective nu doar pe termen scurt, dar şi pe cel mediu şi lung. În cele din urmă, pot afirma că anul 2009 nu a constituit o oarecare linie, sau o etapă de resetare a colaborării dintre PSD si PD. Astfel, sunt convins că relaţiile dintre aceste doua partide se vor menţine şi în continuare în albia unei colaborări strânse, susţinere şi avantaj reciproc, fapt care se regăseşte în cadrul obiectivelor propuse de ambele formaţiuni.
Cât de importantă este prezenţa unor formaţiuni politice româneşti la Chişinău? Cât de mult au contribuit acestea la impulsionarea transformării interne a partidelor politice din Moldova?
Colaborarea partidelor politice moldoveneşti cu cele româneşti se înscrie în cadrul procesului de iniţiere şi dezvoltare a relaţiilor cu forţele politice internaţionale, din statele UE, din SUA, dar şi din Est, cum sunt cele din Ucraina şi Rusia. Este evident faptul că se pune un accent deosebit asupra colaborării politice cu formaţiunile din statele membre ale UE, dat fiind faptul că direcţia strategică a Moldovei este una de integrare europeană. În acest sens, colaborarea cu partidele politice din România are drept scop preluarea acelei experienţe vaste pe care o au dobândit-o, practicile şi cutuma, care s-au dovedit a fi eficiente şi de perspectivă. Din acest punct de vedere, colaborarea dintre formaţiunile politice din Moldova şi cele din România este extrem de utilă şi oportună, care are un impact evident asupra dezvoltării interne, conform practicilor europene în cadrul partidelor politice din Moldova.
După evenimentele din aprilie 2009, Titus Corlăţean mergea foarte des la Chişinău. Prezenţa preşedintelui Comisiei pentru Politică Externă din Senatul României a avut efecte pe termen lung şi acest lucru s-a observat ulterior. Care era mesajul pe care îl aducea Titus Corlăţean de la Bucureşti? Dar de la Bruxelles? Mesajele aveau conţinut diferit sau aveau caracter unitar, coincidea voinţa Bucureştiului cu cea a Bruxelles-ului?
Vizitele dlui Titus Corlăţean în Republica Moldova, atât în calitatea Domniei sale de reprezentant al Partidului Social-Democrat din România, cât şi în calitatea de Preşedinte al Comisiei pentru politică externă din cadrul Senatului României, au fost destul de dese şi până în anul 2009. Mesajul cu care venea dumnealui a fost mereu acelaşi şi era în concordanţă cu poziţia oficială a PSD-lui, a Bucureştiului şi a Bruxelles-ului oficial vis-a-vis de Republica Moldova. Conţinutul mesajului era următorul: RM trebuie să se dezvolte mai departe ca un stat independent, suveran şi integru din punct de vedere teritorial, iar calea de integrare europeană este una fără alternativă pentru a asigura bunăstarea, securitatea şi dezvoltare statului şi cetăţenilor săi. Totodată, mesajul dlui Corlăţean era că România va fi mereu alături de Moldova în parcursul său european, care ne va permite să beneficiem de toată experienţa Bucureştiului în acest proces. Şi, vreau să vă spun că acest suport politic, moral, dar şi economic a fost şi este benefic nouă, iar încurajările ce vin de la Bucureşti, Bruxelles, Berlin, Paris, Varşovia şi alte capitale europene sunt însoţite de mesajul că cu cât vom avansa mai mult pe cale democratizării statului, pe calea reformelor în toate domeniile publice conform criteriilor UE, pe respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, cu atât suportul politic şi economic din partea UE va fi mai mare, care la rândul său va spori şansele de integrare plenară a Moldovei în UE. Noi, cei de la Partidul Democrat din Moldova, dar cred că şi ceilalţi parteneri de alianţă, înţelegem destul de bine că nu există o altă cale pentru statul nostru decât cea de integrare europeană, de aceea depunem tot efortul pentru a atinge acest obiectiv. Iar axa Chişinău-Bucureşti, pe lângă legăturile noastre istorice şi culturale, este una prioritară pentru noi, un exemplu în acest sens servind buna colaborare între Comisia pentru politică externă şi integrare europeană din cadrul parlamentului RM, care este condusă de vicepreşedintele PDM, dl Igor Corman şi Comisia pentru politica externă din cadrul Senatului României, condusă de vicepreşedintele PSD, dl Titus Corlăţean.
În campaniile electorale din anul 2009 (29 iulie – alegeri parlamentare) şi mai apoi din anul 2010 s-a resimţit absenţa membrilor PDM la Bucureşti. Care este cauza acestui fenomen? De ce membrii PDM au comunicat mai puţin cu electoratul din România? Personalităţi marcante ale partidului şi-au anulat prezenţa la mai multe întruniri la Bucureşti, limitându-şi astfel posibilitatea de a comunica direct cu proprii alegători.
Este adevărat că prezenţa PDM în România a fost una insuficientă pe durata campaniilor electorale din 2009 şi 2010 şi aici trebuie sa ne asumăm această lacună. Chiar şi la nivel de conducere a partidului a fost sesizat acest lucru ca urmare a unei evaluări. Admit că au fost nişte scăpări din partea noastră atunci când am elaborat strategia de campanie, practic toate forţele partidului fiind concentrate în interiorul ţării.
Cu toate că personal am fost responsabil pe campania electorala a PDM în birourile electorale de peste hotare, inclusiv în România, doresc să subliniez faptul că există mulţi susţinători ai PDM în rândul multor moldoveni care se află în România, în special printre tineri care îşi fac studiile acolo. De fapt, pe durata campaniei electorale din 2010 aceşti tineri au reprezentat un fel de portavoce a PDM în România. Sunt de acord că acest lucru nu este suficient, însă sunt sigur că pe viitor vom redresa starea lucrurilor şi vom depune un efort mult mai mare pentru ca poziţia PDM să fie mai vizibilă şi, desigur, susţinută în România, dar şi în alte state unde sunt mulţi conaţionali de-ai noştri.
În context, sunt obligat să accentuez că în campaniile electorale din 2009 şi din 2010 am primit un suport destul de mare din partea partenerilor noştri social-democraţi români, fapt pentru care le mulţumim cordial.
Interviu realizat de Angela Grămadă şi Iulia Modiga