(Citiţi aici prima parte a interviului cu Alexandru Baltag, membru al Partidului Democrat din Moldova)
Lipsa din R. Moldova a unor membri marcanţi ai PDM a influenţat rezultatul obţinut de formaţiunea politică pe care o reprezentaţi la alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010?
În cadrul unei campanii electorale nu este principială prezenţa fizică a unui membru de partid într-un loc sau altul. Contează mult contribuţia acestui membru pentru ca PDM sa obţină rezultatul ţintit. În acest sens, permiteţi-mi să va comunic că toţi membrii Partidului Democrat din Moldova au depus cel mai consistent şi necesar efort pentru a obţine rezultatul dorit, în pofida unei lupte politice acerbe şi deseori agresive. Astfel, nu putem afirma că lipsa unui membru din ţară a cauzat pierderea unor voturi, deoarece aceste persoane şi-au adus aportul său de la locul unde se aflau.
Promovarea unor raporturi de cooperare bune cu CSI-ul şi Federaţia Rusă a fost instrumentul care a rupt o parte a electoratului comunist şi l-a redirecţionat spre formaţiuni de centru-stânga sau acest lucru se datorează modalităţii în care a fost emis mesajul către alegători?
Fiind un partid de centru-stânga pe eşichierul politic moldovenesc, Partidul Democrat din Moldova promovează o politică echilibrată, chibzuită şi care răspunde strict intereselor cetăţenilor acestei ţări. Şi, în acest caz mă refer atât la politica internă, cât şi la cea externă a Republicii Moldova. Poziţionarea geografică a ţării noastre, precum şi interesele geopolitice şi geostrategice în zonă din partea marilor puteri regionale şi internaţionale nu ne permit luxul să avem o politică externă unidimensională. Noi, fiind un stat mic, trebuie să avem o diplomaţie deşteaptă în raport cu toţi vecinii şi partenerii internaţionali, care ar corespunde strict interesului naţional al Moldovei.
În acest context, trebuie să ţinem cont şi de faptul că mulţi conaţionali de-ai noştri sunt stabiliţi şi muncesc atât Europa de Vest, cât şi în Europa de Est, cu precădere în Rusia şi Ucraina. În consecinţă, PDM fiind o forţă politică serioasă şi responsabilă, trebuie să fie preocupată de soarta tuturor cetăţenilor Moldovei, indiferent unde se află ei. Iar ideea, precum că menţinerea unor relaţii bune şi prieteneşti cu Moscova şi Kievul ar presupune „aşa numita protecţie” pentru minorităţile ruse şi ucrainene din ţară, este un fals propagandistic. Relaţii bune şi reciproc avantajoase cu vecinii noştri din Est sunt în interesul statului şi comportă mai multe avantaje: mulţi moldoveni muncesc acolo, iar o bună colaborare cu aceste state are impact direct asupra acestora, piaţa estică rămâne a fi una destul de importantă pentru noi şi ar fi o eroare să dăm cu piciorul acestei posibilităţi, cu atât mai mult că documentele semnate la nivel de CSI oferă diverse facilităţi economico-financiare, relaţiile politice prieteneşti reprezintă un semnal pentru potenţialii investitori din spaţiul CSI, care pot juca un rol favorabil dezvoltării economice ale Moldovei şi care pot contribui la creşterea numărului locurilor de muncă şi venitului la bugetul de stat. Şi, nu în ultimul rând, reglementarea conflictului transnistrean, rolul Ucrainei şi Rusiei fiind unul foarte important în procesul de negocieri.
Astfel, promovarea unor raporturi de cooperare bune cu statele CSI, în special cu Rusia, Ucraina, Belarus, depăşeşte cadrul strict electoral şi nu urmăreşte scopul de a diviza societatea moldovenească, dar dimpotrivă, de a o uni. În cele din urmă, Partidul Democrat din Moldova doreşte să explice acest lucru tuturor cetăţenilor, că RM nu trebuie să-şi facă duşmani, că RM are nevoie doar de prieteni, iar acest lucru se referă în special la statele din imediata vecinătate.
În cazul alegerilor anticipate care ar trebui să aibă loc în acest an teoretic, mai are PDM-ul capacităţi interne de atragere a electoratului comunist, dar de menţinere a propriului electorat?
Ţin totuşi sa cred că nu vom avea alegeri anticipate şi că forţele politice din Parlamentul actual, declarându-se serioase şi responsabile, înţeleg iminenţa deblocării crizei politice din ţară şi evitării unor alegeri anticipate. Sunt convins că niciun partid politic serios din ţară nu pledează pentru un nou scrutin electoral, deoarece el nu va schimba semnificativ raportul de forţe în Parlament, iar o demonstraţie în acest sens ne servesc alegerile locale din iunie 2011, dar şi mai multe sondaje şi studii în domeniu. Ba mai mult, un nou scrutin parlamentar va aprofunda şi mai mult criza politică din ţară şi va avea repercusiuni nefaste asupra situaţiei economio-financiare şi sociale din ţară. Chiar si partenerii externi se vor arăta extrem de dezamăgiţi în caz că RM va merge din nou pe făgaşul alegerilor anticipate. Iar cel mai rău lucru este demoralizarea societăţii, pierderea încrederii în politicieni, din cauza că în acest caz clasa politică din Moldova va da dovadă de iresponsabilitate faţă de propriul popor şi că interesul personal sau de partid va prevala celui naţional.
Cât priveşte concurenţa politică dintre PDM şi PCRM, consider că este un lucru normal şi cred că această concurenţă trebuie să se manifeste într-un format civilizat şi democratic. Acum, după alegerile locale din iunie 2011 forţele AIE au avut posibilitatea de a limita posibilităţile exponenţilor locali ai PCRM de a veni la conducere în raioane. Însă, din păcate, unii parteneri de ai noştri din alianţă au preferat sa facă propriul joc politic, care a favorizat comuniştii la nivel de raioane şi care nu ţinut cont de interesul unui segment majoritar ai populaţiei, care prin definiţie este unul anticomunist. Cu toate acestea, situaţia nu este descurajantă, ba mai mult, PDM este mereu pregătit pentru anumite provocări şi pentru o luptă politică onestă. Alegerile locale din 2011 ne-au demonstrat că electoratul Partidului Democrat din Moldova a crescut, iar cel comunist a scăzut. În consecinţă, lucrăm cu o insistenţă şi mai mare pentru a ne lărgi bazinul electoral pe eşichierul din stânga şi pentru a deveni un partid social-democrat puternic şi influent în Moldova.
Ce împiedică formarea unei majorităţi de guvernare stabile, care să asigure un mandat complet, de patru ani de zile, respectiv eficienţă actului de guvernare din R. Moldova?
Probabil clasa politică actuală din RM încă nu este suficient de maturizată şi deseori nu poate face diferenţa dintre politica de partid şi politica de stat, interes de partid şi interes de stat. Acest lucru duce la apariţia unor deficienţe în colaborare, fapt ce generează neîncredere şi suspiciuni între politicieni, ceea ce constituie un obstacol destul de mare pentru activitatea unei coaliţii de guvernare. Chiar şi egoismul politic îşi are partea sa de vină în toată această situaţie. Însă, eu încerc mereu să văd partea bună a lucrurilor. Începând cu luna august 2009 avem o alianţă politică la guvernare, care cu toate problemele apărute, se menţine la guvernare şi care a înregistrat progrese semnificative în toate domeniile publice. Aprecierile partenerilor străini constituie o dovadă în acest sens. Nu în zadar Republica Moldova este numită în exterior ca un „exemplu de succes” şi vreau să cred că actuala guvernare nu va compromite această titulatură.
Se întrevede posibilitatea alegerii preşedintelui R. Moldova sau mai degrabă a unui nou scrutin de alegeri anticipate?
Problema este una forte complexă, dar rezolvarea ei nu este imposibilă. Există mai multe scenarii în acest sens.
Primul scenariu ar fi ca Alianţa pentru Integrare Europeană în ansamblu să promoveze insistent poziţia sa aşa cum este stipulată în Acordul de constituire a alianţei şi să convingă opoziţia comunistă să participe la votarea domnului Marian Lupu în calitate de Preşedinte al ţării. Dar, repet, aici avem nevoie de o angajare în grup a Partidului Democrat din Moldova, a Partidului Liberal-Democrat din Moldova şi a Partidului Liberal din Moldova. În acest moment există anumite probleme în aceasta direcţie, dar cred că în viitorul apropiat se va reveni la normal şi alianţa va acţiona ca un tot întreg. Această opţiune este cea mai convenabilă din punct de vedere politic şi agreată de majoritatea cetăţenilor RM şi partenerilor din străinătate. Eu nu văd alta soluţie dacă se doreşte păstrarea AIE 2.
A doua varianta ar fi detaşarea unor deputaţi comunişti de la poziţia intransigentă şi distructivă a acestui partid şi să voteze pentru candidatul AIE împreună cu majoritatea. Amintesc ca sunt necesare 2 voturi şi cred că sunt mai mult de doi deputaţi în sânul fracţiunii comuniste care nu-şi doresc blocarea continuă a alegerii Şefului statului şi perpetuarea crizei politice din ţară.
A treia variantă ar fi interpretarea Curţii Constituţionale a articolului 78 din Constituţie, articol care prevede modalitatea de alegere a Preşedintelui ţării, care urmează a fi făcută în toamna acestui an. În cazul în care Parlamentul RM cu o majoritate simplă va putea să dezvolte mecanismul constituţional de alegere a şefului statului, mecanism care la moment nu funcţionează din cauza unei lacune constituţionale, care duce după sine la perpetuarea crizei politice din ţară.
A patra varianta ar fi un referendum naţional cu privire la modificarea articolului 78 din Constituţie, astfel încât situaţia să fie deblocată. Aici se înscrie şi ideea de modificare a întregii Constituţii, care ar elimina toate lacunele existente în ea.
A cincea variantă este destrămarea AIE 2 şi crearea unei noi coaliţii de guvernare. În acest caz există o singură variantă: alianţă dintre Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (cu 42 de mandate) şi Partidul Liberal-Democrat din Moldova (cu 31 de mandate), care are voturi suficiente pentru a alege Şeful statului şi pentru a guverna ţara. În acest caz, Partidul Democrat din Moldova şi Partidul Liberal automat trec în opoziţie.
Şi, ultima varianta o reprezintă alegerile anticipate, atunci când forţele parlamentare nu ajung la o soluţie pentru deblocarea crizei politice din Moldova.
Aşadar, cum am mai precizat, există posibilităţi suficiente pentru a depăşi instabilitatea politică din RM şi a asigura o guvernare stabilă şi democratică pe patru ani. Însă, pentru asta avem nevoie de coeziune în rândul coaliţiei de guvernământ, de maturitate şi voinţă politică şi de a plasa interesul statului pe prim plan, iar cel de partid şi electoral fiind trecute în spate.
Interviu realizat de Angela Grămadă şi Iulia Modiga