Republica Moldova a intrat într-o perioadă politică extrem de periculoasă după ce Igor Dodon și-a impus cabinetul său de miniștri la Chișinău sub eticheta falsă de „guvern tehnocrat”. Președintele susținut de Federația Rusă a acaparat toate pârghiile de putere în stat, iar noi putem spune că Moldova a fost ocupată de ruși în mod democratic. Influența de origine rusă a domnului Dodon este foarte clară, având în vedere că președintele moldovean are zboruri lunar la Moscova, iar în campania sa electorală și a partidului său a beneficiat de ajutor rusesc, scrie larics.ro.
Înapoi în 2001. Prin regimul Dodon, Federația Rusă a preluat controlul în Republica Moldova
Nu se mai pune problema de înclinațiile pro-ruse ale lui Dodon, ci de cum își va impune influența Federația Rusă în statul de peste Prut odată cu stagnarea parcursului european. Tot ceea ce s-a întâmplat după alegerile parlamentare din primăvară și formarea unei coaliții ratate între stânga și dreapta împotriva regimului Plahotniuc, prevestea șubrezirea avântului pro-european, iar pierderea capitalei a constituit factorul decisiv de destabilizare și înlăturare a Maiei Sandu pentru a instaura regimul lui Dodon.
Din istoria scurtă a independenței Republicii Moldova ne este cunoscut un alt regim, care se aseamănă și se deosebește în același timp cu cel nou instaurat. Și nu vorbesc aici de cel al oligarhului Plahotniuc, care mai degrabă a înțesat o structură mafiotă, de clan, în fruntea Moldovei, ci de regimul lui Voronin, care a fost cel mai dur.
În primul rând ar fi bine să începem prin descrierea celor două personaje politice enunțate: Igor Dodon și Vladimir Voronin.
Cine este Igor Dodon?
Pe 17 ianuarie 2017, președintele rus, Vladimir Putin, i-a făcut cadou lui Igor Dodon, aflat într-o vizită la Moscova, harta Moldovei Mari. Cu acel prilej, Dodon le-a spus jurnaliștilor ruși că „jumătate din teritoriul actual al României este moldovenesc” și că „dacă Imperiul Rus nu s-ar fi oprit la Prut, am fi avut acum o Moldovă întregită”.
Igor Dodon este un economist care se autopropulsează rapid la catedra academică, de unde începe imediat să „flirteze” cu politica. Astfel că doar la 30 de ani devine viceministru al economiei din Republica Moldova în guvernul PCRM, dar fără carnet de partid. Abia după ce își arată loialitatea față de sistemul lui Voronin și se apropie de elita comuniștilor, Dodon se înscrie oficial în partid. Scopul însă a fost de a submina conducerea partidului de stânga care se afla într-un declin după protestele din aprilie 2009. Practic, Igor Dodon este reprezentantul aripei tinere din partidul comunist, crescut sub egida lui Vladimir Voronin, care a ajuns să-i conteste autoritatea liderului odată cu pierderea puterii absolute în Republica Moldova.
În toată această schemă, nu trebuie ignorat flagelul rus, care a gravitat spre Dodon, în vederea relansării partidului cu o nouă imagine. Voronin, fiind orbit de vechea sa autoritate, a venit cu refuzul și îndârjirea de a nu ceda frâiele partidului, iar revoltații au curs. Igor Dodon a făcut parte din al doilea val al fugarilor din PCRM, care s-au relansat politic cu un nou proiect sută la sută creat în birourile de la Kremlin, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, având același discurs pro-rus, anti-occidental și anti-românesc, venit să fure electoratul comuniștilor. Ceea ce și în scurt timp a reușit, dar cu un efort intelectual și bănesc semnificativ din Federația Rusă.
Astfel, la doar 44 de ani, Igor Dodon ajunge la apogeul carierei sale politice după ce a reușit în câțiva ani să-i fure aproape întreg electoratul lui Voronin, să facă înțelegeri politice de conjunctură cu Plahotniuc (atunci când a pus umărul în Parlament la alegerea președintelui sprijinit de pro-europeni, Nicolae Timofti) ca apoi Plahotniuc să-i întoarcă același favor, prin sprijin mediatic, atunci când Dodon a candidat la primele alegeri în care cetățenii Republicii Moldova și-au votat direct președintele. Imediat după ce contestarea oligarhului a prins avânt la Chișinău, Igor Dodon a ales „să se spele de păcate” prin participarea la protestele împotriva regimului mafiot al lui Plahotniuc.
În tot acest răstimp politic, discursul lui Dodon nu a rămas același, ci s-a schimbat semnificativ, probabil datorită asistenței analitice de la Kremlin. Dacă inițial avea o atitudine profund anti-occidentală și cerea constant ruperea acordului între Republica Moldova și Uniunea Europeană, propunea schimbarea drapelului național, pentru a nu se confunda cu cel din România, susținea apropierea de Rusia și se afișa cu drapelul acesteia, acest discurs agresiv s-a diluat între timp, Dodon ajungând să susțină că partidul său nu este mâna Moscovei și nu este sprijinit din exterior, ci este un partid aproape de popor, iar relațiile cu UE și chiar cu România sunt importante.
Citiți continuare articolului pe LARICS.
