Între 400 000 și 500 000. Aproape 200 000 în regiunea Cernăuți, aproape 125 000 în regiunea Odesa, în sudul Basarabiei, peste 30 000 în regiunea Transcarpatia (raioanele Teaciv și Rahiv, adică Teceu și Rahova/Rahau). Români cu toții, ei sunt supraviețuitori ai unei politici de de-naționalizare brutală și continuă. Divizați de recensăminte politizate în moldoveni și români. Aproape uitați de politicienii de la București. Ei reprezintă cea mai oprimată și mai nedreptățită comunitate istorică românească. Românii din Ucraina. Un stat care stăpânește teritorii cât se poate de românești, un stat care moștenește toate relele Uniunii Sovietice, dar care nu a învățat încă bunele maniere europene, scrie Petrișor Gabriel Peiu în ziare.com.
„Nu știu ce ar trebui să ne doară mai tare: pierderea Basarabiei, răpirea unei jumătăți de Bucovina, ruperea de Basarabia a Bugeacului și înglobarea acestuia într-o regiune cu care nu are nimic în comun? Sau faptul că am uitat cu desăvârșire de unii dintre cei mai frumosi și mai autentici români, volohii din Carpații Păduroși, care nici măcar nu știu că aparțin unui popor a cărui limbă o vorbesc cu atâta dragoste. Știți, oameni buni, unde se găsesc familiile românești cu cei mai mulți copii? În Poroscovo, un sat de volohi, mai aproape de Polonia și de Slovacia decât de România. Deopotrivă ortodocși și neoprotestanți, ei au câte 14 copii în casă. Și trăiesc incredibil de greu”, precizează acesta.
Peiu subliniază că statul ucrainean a făcut tot ce a putut pentru a izola și ucide economic această comunitate de români.
„Acolo drumurile sunt de pământ, școlile sunt insuficiente, iar sărăcia este aproape „cultivată” de puterea de la Kiev. Oamenii aceia trăiesc cu mândrie în dulceața de nepovestit a unei limbi române încremenită în urmă cu secole, deși locuiesc printre rutenii care îi categorisesc cu dispreț „țiganii albi”. Ei își numesc satul „tabără” și te salută cu naturalul „Sănătoși”. Nu au și nu au avut școală în limba lor maternă, dar știu că „tuturinde îi tot zonă de rumani”. Da, la peste 1000 de km de București poți fi întâmpinat cu „Binele ați venit!”. Acești sărmani frați ai noștri nici măcar nu au dreptul să își redobândească cetățenia română, pentru că legea nedreaptă oferă acest dar numai celor proveniți din cetățeni ai României Mari, indiferent dacă sunt ruși sau găgăuzi. În schimb, românii maramureșeni din Ucraina nu pot fi cetățeni români, pentru că acolo nu a fost niciodată România”, a mai adăugat acesta.
Citiți continuarea aici.